Foarfeca și nodul cravatei
”umbra perdelei îți lasă
pe mâini și pe față pete
tot mai periculoase
tăcerea durează doar treizeci de zile
după ordonanța de urgență
rămânem aici
pe scara de serviciu
scrie echim în domeniul public
să ne refacem cărarea și nodul cravatei
în timp ce ne amintim
că foarfeca a rămas deschisă
între tufele de trandafir
palmele retezate de vis
penitenți în pânză de sac
dar cu privirile furișate
prin mulțimea de carnaval
epoci de aur
își dau arama pe față
aici mă opresc
să văd și eu o clipă natura
raport de etapă
și grija
ca nu cumva dimineața
la serviciu
să te dai prin ceva de gol
și totul revine aproape deodată
secunda de-acum
deschide firava stare
de-a fi unde nu trebuie
cu chei potrivite”
Coasa mecanică
”umblăm pe jos în oraș
deprinși cu mersul peste câmpuri
prin grădini
ne scoate din minți
mirosul de iarbă
rămas după coasa mecanică
ce limpede vezi
acest minim spațiu
creierul lucrează-n acord
duce mirosul de iarbă
spre sălile de ședințe
și în fiecare zi mă uit cu luare aminte
la stânga
la dreapta
poate mai există un loc liber
între primejdiile trupului tău
rămas în urmă cu-n an
a venit vremea să strig și eu
învăț din ce răvășeală
și zgomot de lucruri
se naște încruntarea
până și o privire
lasă deșeuri pe care nu le înduri
după dejunul pe iarbă
optzeci de gesturi pe minut
ce altă formă
scutită de carne
mai pote să-ncapă iubirea
nu întreba pe cel ce n-aude
la stânga/la dreapta
poate mai există un loc liber”
Zaruri în ceață
”nu mi se spune nimic
speram o tăcere
și un haos mai cald
scrie ovidiu
apa devine tot mai acidă
cerneala tot mai simpatică
parabola tot mai străvezie
ultimele știri
nu sunt ultimele
mai bine te uiți pe gaura cheii
când soția ta
e goală în baie
te uiți cu frică
cu sfială
în proba de poezie
ca și cum ai comite
un act interzis
pescarul și peștele său
înainte și după
tăcere
ghiocul și miezul
nu din milă să vii
ci din întâmplare
șapte ani
zaruri norocoase au zburat
din pumnul sorții
te pierzi
dat afară din cuvintele tale
ce fel de pânză
e aceasta pe care o țeși
cu toate însemnele
din ceață în ceață”
Interesele insomniei
”lăudată fii
tu insomnie eliberatoare
la miezul nopții
de spaima victoriei
ferească sfântul să-ți fie scârbă
că te repeți
oamenii au interese
precise
își potrivesc privirea cu tăria gândului
și îmbătrânesc
după cum bate vântul
a fi cu adevărat ridicol
e doar cu o centimă mai ușor
decât a fi sublim
scrie în alte unsprezece chipuri
de a vorbi tăcerea
cum se schimbă anotimpurile
tot astfel și perioadele sufletului
lichidul care curge prea tare în pâlnie
înecându-se și bolborosind
dar nu s-a întâmplat nimic
am curs mai mult pe alături
cum scrie în ispitirea timpului
apoi
ostenit ca în reveriile domnului R
ai dori să expiri între coapsele ei
fără să simți soarele deasupra
fără să simți
cârtița dedesubt
dar nu s-a întâmplat nimic
ai curs mai mult pe alături”
Alfabetul ferestrei
”magistrul pune dianosticul
în parabola clipei și a ascultătorului
din orologiu
diferite sisteme de
scripeți
scârțâiau și gemeau periodic
ca niște ființe căznite
la intervale egale
izbucneau lovituri de cican
am văzut că s-a întâmplat așa
acum învăț alfabetul ferestrei
din dreptul grădinii
cuvinte vinovate în auz mi se clatină
o țesătură melodioasă
se pregătește-n adânc
nu am garanții metafizice în ce mă privește
așa că mă apăr empiric
cum pot
scrie la pagina o sută nouăzecișiunu
sunt atâtea plante agățătoare
cu vreji răsuciți artistic
ne amintim de o viață a noastră
în ochi adânci și albaștri
departe de tot
am trăit
aș fi croitorul care și legat la ochi
ți-aș coase veșmintele
nu cer nimic
paharul se umple singur
seara mă pierd
în alarma zilei de mâine
fără teamă fără speranță
voi povesti
așa cum a fost
și cum s-a întâmplat ”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu