Poesis

CÂND TIMPUL...

Îmi este inima o floare
Pe care-n taină o păstrez, 
Apoi o pun în plic de soare
Sub raza lui să o presez.

Când timpul va uita de mine
Și voi străbate-n voie zări 
Albastre și fără suspine
Și cu gingașe irizări,

De transparență istovită
Ce a luat cu ea culoare,
Din floarea mea, a mea ursită
Și din imensa ei candoare.

Cu degetul de vei atinge
Structura fină de petale,
Atunci pe veci ea se va stinge
În reci cenuși din reci pocale.

Uitarea va așterne praful
Cenușii roz de trandafir,
Iar timpul vechi ca și zaraful
Va presăra pe floare, mir !

Autor : Aurelia Oancă
19.06.2018