Începem cu un citat:
„Din păcate, informaţiile sunt puţine şi cred că ceea ce constituie percepţia
multora din ei este bazată pe lucruri mai degrabă de suprafaţă. Nu vreau să
folosesc cuvinte care să jignească pe cineva, dar cred că este o informare
superficială. În afară de ceea ce citesc, ştirile pe un telefon, nu au
posibilitatea să cunoască în amănunţime situaţia din România”.
Să presupunem că nu ştim cine a spus acest lucru.
Să presupunem că preşedintele României este cel care în
cadrul nenumăratelor întâlniri cu oficialii de la Bruxelles, le-ar reproşa
mereu acestora că nu cunosc situaţia reală din România şi, în consecinţă, îi
roagă ca întâi să se informeze corect apoi să-şi exprime opiniile despre ţara
de la marginea Uniunii Europene.
Să presupunem că preşedintele Klaus Iohannis este cel care a
spus „România este undeva la mijloc în clasamentul ţărilor europene”. În sfârşit, să presupunem că şeful statului
în cadrul tuturor întâlnirilor la nivel înalt ar afirma, şi ar tot repeta acest
lucru: „Percepţia despre România este bazată pe lucruri de suprafaţă. Vă rog să
vă informaţi corect despre ţara mea.”
Sunt multe lucruri
care ar trebui spuse răspicat de preşedinte. Cel care a avut în campania
electorală din 2014 sloganul „România lucrului bine făcut”, inspirându-se,
desigur, după cartea polonezului Tadeusz Kotarbinski „Tratat despre lucrul bine
făcut”, ar trebui să spună multe lucruri
pe care le spun alţii. Adică să ia şi să dea mai departe idei şi de la
opoziţie şi de la putere, rând pe rând, respectând în felul acesta principiul
simetriei.
|ăranul, în vremurile în care existau ţărani, le plesnea
rând pe rând pe amândouă văcuţele ce-i trăgeau carul încărcat cu mălai,
neţinând seama că una trăgea vârtos, iar cealaltă era leneşă. În felul acesta
punea el în practică principiul simetriei. În felul acesta înţelegea el studiul
polonezului care avea să dezvolte teoria lucrului bine făcut. Desigur, niciunui
ţăran, ba niciunui politician, nu i-a trecut prin cap că se va scrie vreodată
un tratat despre lucrul bine făcut. Habar nu avea bietul ţăran, fie el român,
ungur, polonez sau rus, că în România, cândva, un candidat la preşedinţie va
folosi sloganul „România lucrului bine făcut”.
Le-a fost dat tocmai românilor să-şi aleagă un preşedinte de
origine germană, care în plus promitea să facă lucrurile bine. Adică nemţeşte.
Adică temeinic. Respectând principiul simetriei, le este dat celor două ţări,
Polonia, ţara în care Tadeusz Kotarbinski a conceput tratatul despre lucrul
bine făcut, şi România, ţara în care un candidat a câştigat alegerile
prezidenţiale cu sloganul „România lucrului bine făcut” să fie luate la rost de Parlamentul European,
să fie acuzate că se îndepărtează de principiul sacru al respectării statului
de drept, adică a lucrului bine făcut.
Se înţelege, deigur, că este vorba despre cel mai sensibil domeniu, cel
al justiţiei.
Cine are răbdarea să scormonească în trecut, ceva mai
departe decât 1918, va avea surpriza să afle că adversarii memorandiştilor
cereau respectarea „statului de drept”. Mai târziu, după căderea statului care
se credea „de drept” şi pictorii, care aveau să fie cunoscuţi ca membri ai
şcolii de pictură băimăreană, invocau respectarea „statului de drept” atunci
când le cereau autorităţilor să le ofere gratuit lemne să-şi încălzească
atelierele, şi acelea primite gratuit. Constatăm că, dacă suntem sinceri,
atunci când încercăm să vorbim despre „statul de drept”, despre „lucrul bine
făcut”, ca şi despre „independenţa justiţiei”, de fapt nu vorbim despre nimic.
Sau vorbim deslânat. Sau dezlânat. Habar n-am cum se scrie
corect. Prin urmare prefer să folosesc cuvântul scămoşat.
Scămoşat a vorbit şi doamna premier Viorica Dăncilă în faţa
oficialilor de la Bruxeles. Întrebată fiind despre violenţele din 10 august, în
onesta ei scămoşenie, a înlocuit cuvântul „protestatari” cu „protestanţi”. Şi
ce dacă?
Scămoşat sporovăim zi şi noapte despre tot ce se întâmplă în jurul
nostru. Inclusiv despre”statul de
drept”, fără să ajungem la o concluzie.
Întorcându-ne la citatul de la începutul acestor rânduri ne
punem la modul cel mai serios întrebarea< oare de ce, la nivel
internaţional, situaţia din România este cunoscută doar la suprafaţă? Poate
pentru că România nu este ţara lucrului bine făcut?
Autor: Dumitru Păcuraru
Sursa: Informaţia zilei de Maramureş
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu