Fapte mărunte

 Deseori ceea ce numim „scandaluri” sunt în realitate doar fapte mărunte, ţânţari din care facem armăsari pe care-i călăresc, rând pe rând, opoziţia şi puterea. Opinia publică, desemnând o entitate morală din ce în ce mai obscură, se bucură de spectacol, mai ales atunci când apar victime, fie ele şi colaterale.

Ultimul „scandal monstru” întotdeauna este, de fapt, penultimul. Dar, din păcate, faptele mărunte, zise scandaluri, ne fac viaţa amară.

Cei foarte sensibili suferă, cei mai puţin impresionabili simt că-şi pierd vremea privind spectacolul zilnic, dar nu se pot desprinde de televizor, iar cinicii se bucură. Dificil este să se facă distincţiile necesare între diferitele categorii de cetăţeni. Ca şi între partide şi politicieni, de altfel.

Cum împărţim acest popor care a ajuns să se închine la chipul cioplit de reţelele de socializare, de ecranele televizoarelor, de literele din ce în ce mai nesigure din ziare? După culorile politice oferite cu dărnicie de partidele politice. Nu există alt criteriu, altă modalitate de a te apropia de realitate decât prin ochii, mai precis prin gura, omului politic. Grav este că şi moderatorii, într-o măssură din ce în ce mai mare şi jurnaliştii din presa scrisă, sunt tot un soi de politicieni. Nici ei nu sunt siguri că ceea ce prezintă drept realitate este conform cu adevărul.

După această introducere cam lungă într-o lume a informaţiilor care se schimbă înainte de a ajunge la sfârşitul frazei, să vedem câteva foste scandaluri care, la o mică distanţă în timp, s-au transformat în fapte mărunte. Păi, problema este că nu-mi aduc aminte de ele. S-au evaporat. Struţii şi caprele pe care le exporta fostul judecător al CCR Toni Greblă? Au fost sau nu au fost? Singura certitudine este că omul şi-a pierdut funcţia de judecător al CCR şi că a fost achitat. Drept recompensă PSD îl numeşte secretar general al guvernului.

Cine a fost la originea acestui act de circ? Nu se ştie. Se ştie doar că omul a fost supravegheat zi şi noapte până şi în baie.

Putem numi scandal sau fapt mărunt urmărirea cu camere de luat vederi a actualului preşedinte al Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, timp de şapte ani? A urmări zi şi noapte, pe stradă, la serviciu, acasă, în dormitor, un om care a fost căsătorit de şase ori (de două ori cu aceeaşi femeie) chiar că este un lucru revoltător. Până la urmă nu s-a găsit nimic care să-l incrimineze, iar filmările, probele neconcludente, ar fi fost distruse. Păcat de atâta muncă, dar şi de pierderea unor dovezi ştiinţifice care ar fi putut demonstra de ce unii bărbaţi simt nevoia să se însoare de şase ori. Sau, inversând perspectiva, de ce SRI simte nevoia să urmărească astfel de personaje.

Pentru că tulburarea intimităţii unor persoane, în cazul în care ele sunt achitate, pare o faptă măruntă, să trecem la chestiuni serioase. Cum ar fi statul de drept. Gândindu-ne bine, ascultând ambele părţi, constatăm că nu ştim mare lucru despre el. Stânga, adică PSD, spune una, dreapta, adică preşedintele Iohannis, PNL, USR etc., zice alta. Simplificând, stânga zice că se încalcă statul de drept dacă pui camere de luat vederi în baie şi în dormitor. Dreapta zice că merită efortul dacă sunt bănuieli că persoana este coruptă.

Cum în ţară nu s-a putut ajunge la un consens, peste câteva zile premierul Dăncilă va merge la Bruxelles, iar acolo, în faţa Parlamentului European, se vor lămuri lucrurile. Numai că şi acolo europarlamentarii sunt împărţiţi tot în două tabere, una de stânga, mai mică, alta de dreapta, majoritară.

Tot un fapt mărunt?

Autor: Dumitru Păcuraru

Sursa: Informaţia zilei de Maramureş