Figuri
cvasinecunoscute, atmosferă de casă de cultură recent dotată cu mochetă şi
draperii din care încă mai emană mirosul greu de nou. Nu este vorba despre o
întâlnire oarecare dintr-un orăşel vizitat de un domn de la centru. Este vorba
chiar de summitul Celor Trei Mări.
Dintre cei nouă preşedinţi ai ţărilor riverane, majoritatea
aleşi de parlamente, nu prin vot direct, deci având un rol decorativ,
preşedintele nostru iese în evidenţă în mod pregnant.
În primul rând prin faptul că partenerul cu care şi-a primit
oaspeţii este un umil funcţionar, şi el preşedinte, dar al Camerei de Industrie
şi Comerţ. În al doilea rând pentru că este mediatorul întâlnirii şi şi-a
rezervat un rol central.
Deci toţi ochii sunt îndreptaţi spre Klaus Iohannis. Cum la
summit nu participă niciun alt reprezentant al guvernului român, al
parlamentului, eventualele realizări vor trece în contul său electoral.
Aşa cum deja suntem obişnuiţi, la astfel de întâlniri sunt
remarcate cu precădere gafele. Şi, spre deliciul presei, a avut loc o gafă de
proporţii. Premierul Viorica Dăncilă trebuia să-l întâmpine la aeroport pe
preşedintele Comisiei Europene, un fel de prim ministru al UE.
Cum avionul a sosit mai devreme decât era programat,
Jean-Claude Juncker nu a mai pierdut vremea, s-a urcat într-o maşină şi s-a
îndreptat spre summit. Premierului român i s-a tras clapa. Maşina ei cu girofar
s-a intersectat cu maşina cu girofar a înaltului demnitar european.
Întâlnirea de 15 minute programată a avea loc în salonul
oficial de la Otopeni nu a mai avut loc.
S-au întâlnit, tot pe aeroport, la plecare. Oricum, făcând
parte din familii politice diferite, nu au o relaţie foarte apropiată.
Importante sunt obiectivele pe care şi le propun cele 12
ţări. România pare să fie lider de proiecte în regiune. O cale ferată care să
lege sudul românesc de nordul polonez, drumuri, investiţii în energie. Toate
fiind proiecte economice, ne putem imagina că, totuşi, vor reverbera şi în
cultură, în proiecte sociale.
Deocamdată proiectele sunt în fază primară, mai mult
intenţii decât realizări. Speranţe sunt, ca întotdeauna. Vedem deja autostrăzi
legând Constanţa de Gdansk, Riga şi Vilnius de Bucureşti, pe la Sibiu sau
Braşov.
Cu o parte dintre aceste ţări împărtăşim o istorie comună,
sărbătorim Centenarul în acelaşi an 2018. Încă un punct comun este apartenenţa
la fostul bloc socialist. Nu trebuie uitat nici că toate fac parte din UE şi
NATO. Un motiv în plus ca proiectul lor să fie susţinut de mai puternicele ţări
din cele două structuri euro-atlantice.
Politică externă în toată puterea cuvântului, incluzând
investiţii comune, apărare comună, dar şi respectarea aceloraşi valori. Nu ne
aşteptăm să găsim aici „state paralele”, protocoale secrete, ca să nu mai
vorbim despre lovituri de stat.
Există mici probleme, diferenţe de tratament. De exemplu
România şi Bulgaria nu fac parte din spaţiul Schengen.
Prin urmare când trenul de mare viteză se va îndrepta
dinspre Bucureşti spre Varşovia va fi oprit la graniţă pentru verificarea
documentelor. În subsidiar, adică la dineurile organizate la Cotroceni, în faţă
cu un pahar de vin, este posibil să se discute şi aceste probleme.
Klaus Iohannis, cu toate că este de origine germană, nu a
reuşit să clintească birocraţia germană ca să pună o vorbă bună pentru România.
Olanda, deşi are investiţii importante în România, nu se lasă înduplecată. Prin
forţa unită a celor trei mări, avem o şansă în plus de a intra într-un joc politic
mai agresiv în relaţia nu tocmai corectă cu ţările privilegiate din UE.
Autor: Dumitru
Păcuraru
Sursa: Informaţia
zilei de Maramureş
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu