vineri, 21 septembrie 2018

Grija pentru români

Se confruntă două tendinţe, patronatele cer investiţii mari în infrastructura publică, iar sindicatele optează pentru salarii decente. Cele două tabere de presiune politică n-au ajuns la înţelegere, domină dorinţa de a asigura un nivel de trai bun pentru bugetari şi o protecţie socială ridicată, pentru ca nimeni să nu sufere de foame şi frig, să nu fie umilit social. Aceasta este prioritatea actuală, ca cetăţenii români să aibă un nivel de trai acceptabil.
Statul alocă şi fonduri pentru dezvoltare, agricultorii primesc subvenţii europene mari, mai ales în zootehnie. Tinerii şi firmele start up sînt susţinute cu granturi pentru afaceri, cu condiţia să fie deschise noi locuri de muncă. Nu orice idee este sprijinită de stat, ci doar cele care presupun mai multe noi locuri de muncă, românii să aibă unde să lucreze, să nu fie obligaţi să emigreze. Pentru două mii de lei pe lună, omul preferă să muncească în ţară, să stea lîngă familie, decît pentru o mie de euro în Austria, departe de casă, de soţie şi de copii, cei care dau omului sentimentul de viaţă fericită, chiar dacă nivelul de trai nu este occidental.
Guvernul actual este acuzat de patronate că a făcut o rectificare bugetară iraţională, creşterea economică se bazează pe consumul de produse din alte state, cumpărate cu bani împrumutaţi, în vreme ce investiţiile interne scad. Contribuabilii mari vor ca impozitele să fie cheltuite transparent, pentru dezvoltarea comunităţilor locale. Creşterea salariilor bugetare şi a pensiilor (în special a celor de serviciu) prin decizii politice este socotită periculoasă pentru stabilitatea financiară a ţării. Bugetul se află în pericol să intre într-un deficit comercial şi de cont curent şi va consuma rezervele strategice ale ţării. Veniturile naţionale sînt repartizate inechitabil, bugetarii au salarii mai mari cu 60% faţă de ale lucrătorilor din sectorul privat, iar unele pensii depăşesc contributivitatea cu 50-100%.
Avem capital bănesc insuficient (dobînda la creditele de consum depăşeşte 8%), iar în ultima vreme şi capitalul uman este deficitar, fiind obligatorie repatrierea unei părţi din forţa de muncă emigrată, pentru a acoperi necesarul intern. Bugetul de stat a fost croit după prognozele optimiste, iar primele sacrificate sînt investiţiile – aşadar este amînată dezvoltarea ţării.
Pentru a evita un derapaj major, antreprenorii cer Guvernului să prioritizeze de urgenţă investiţiile, să digitalizeze administraţia publică, să elimine pensiile speciale, să crească vîrsta de pensionare şi să întărească sistemul de pensii contributive. Să ia măsuri de stopare a emigraţiei.
Iar Consiliul Fiscal constată că deficitul bugetar rămîne acelaşi, raportat la varianta iniţială a proiectului de rectificare bugetară.
Nu vom analiza disputa finanţiştilor, ci ne vom mărgini să observăm că Guvernul actual îşi asumă în continuare riscul să susţină omul, în credinţa că viaţa sa este cea mai importantă. Cu sau fără autostrăzi, românii trebuie să aibă cu ce se hrăni, să-şi poată trimite copiii la şcoală şi să fie primiţi de medicul de familie cînd îi doare capul…
Guvernanţii actuali alocă sume pentru Prima Casă, pentru programul Rabla (cumpărarea de autoturisme noi), fondul de mediu avînd rolul să reducă poluarea şi să mărească eficienţa consumării energiei. Casele noi au nevoie de mai puţină energie pentru încălzire decît cele vechi. Maşinile noi poluează mai puţin. Este o indicaţie europeană ca statul să susţină financiar aceste sectoare, chiar dacă nouă ni se pare o idee nefericită să dai bani celor care au.
În acest an, Guvernul Dăncilă riscă să depăşească cheltuielile bugetare cu 6 miliarde de lei, dar România nu mai poate aştepta mila altora, ci trebuie să aibă grijă singură de săracii din ţară. Care-i prioritatea: omul sau dezvoltarea? Este important ca statul să nu piardă din vedere întărirea finanţelor publice, stabilitatea leului (protejarea economiilor populaţiei) şi relansarea dialogului social. Căci în cele din urmă ne interesează efectul pe care îl au politicile de stat asupra oamenilor. Aşa că partidele politice trebuie să susţină drepturile omului, dacă vor să fie votate.

Autor: Nicolae Goja
Sursa: Graiul Maramureşului


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu