Incidentul care s-a
petrecut la US Open, când răbufnirea supercampioanei Serena Williams a fost
aspru penalizată de WTA, mi-a amintit de Sabia lui Damocles, care semnifică
teama de putere. Aici puterea este WTA. Este, de fapt, Banul. Incidentul are
semnifcații mult mai largi, cuprinde toată lumea sportului profesionist,
dar și
alte sfere ale vieții, unde rege este banul.
Când Serena a înțeles
că nu poate controla jocul cu Naomi Osaka și
este pe cale să piardă, ea a avut o reacție
de orgoliu, de favorită rănită, mai ales că juca la ea acasă. Pe Osaka nu putea
da nici o vină, fiindcă tânăra jucătoare japoneză era în formă, îi returna cu ușurință
toate mingile și avea și un serviciu mai bun decât al ei. Așa că s-a revoltat pe rachetă, după o greșeală neforțată,
a rupt-o. O asemenea scenă se petrece curent pe terenurile de tenis. Nu știu câte meciuri am văzut în care jucătorul
nemulțumit de sine se răzbună pe
rachetă, de parcă ea ar fi vinovată de nereușitele
lui. Sigur, mai sunt și rachete proaste!
Reclamă pentru făcătorii lor! Ba astfel de gesturi sunt aplaudate de public,
plac, fiindcă arată că jucătorul nu este un robot, are nervi, se mânie pe sine,
se ambiționează. Dar arbitrul de scaun,
pe nume Ramos, a penalizat-o a doua oară pe Serena, prima oară pentru că
antrenorul ei i-ar fi făcut semne cabalice din tribună! Iar a doua oară i-a
acordat lui Naomi un punct, care a început serviciul de la 15-0 pentru ea, de
parcă o stimula să-i dea înainte, să câștige.
Cu două penalizări și un punct luat,
Serena s-a agățat de arbitru,
spunându-i că în multe ocazii jucătorii își
rup racheta și nu sunt penalizați. Și
l-a făcut „hoț” pe arbitru. Care
imediat a sancținat-o cu o nouă
penalizare și cu pierderea unui ghem
din oficiu! Scorul atunci, în setul doi, era 4-3 pentru Osaka. Timp suficient
ca Serena să revină la conducere. Dar cu un 5-3 oferit de arbitru, totul s-a
terminat. Acest scor de 5-3 este cel mai dramatic, fiindcă adversarul are două șanse de 6-3, fie făcând un breack, fie pe
seviciul său. Osaka a profitat prompt și
a câștigat. La sfârșit, Serena a avut o atitudine plină de noblețe sportivă față
de Naomi, și la fileu, și la ceremonia de premiere.
Totul se putea încheia aici. Dar chiar în timpul partidei,
arbitrul trebuia să tacă, să nu fie o slugă a regulamentului și să se gândească la faptul că Serena, de-a
lungul anilor, a adus bucurie la milioane de oameni, că ea a fost model pentru
sute de mii de copii care învață tenis,
inclusiv pentru Osaka. Un arbitru trebuie să fie discret, să aibă și psihologia jocului, să înțeleagă o reacție
a unui jucător, nu să acționeze ca un
robot. Mai ales că era și o mare
finală. Dar acest Ramos a fost un robot. A vrut să iese în față. Dacă el era om, totul se consuma în cele
câteva ieșiri ale Serenei și nu influența
jocul, nu era „hoț”, căci hoț a fost, mare hoț, fiindcă i-a luat Serenei Două Milioane (!!!) de dolari,
diferența dintre premiul ei și premiul lui Naomi Osaka.
S-a văzut clar, lecție
de psihoiologie elementară, că răbufnirile Serenei se datorează jocului ei
slab. Prin răbufnirile nervoase ea a parat faptul că este condusă, poate că a
vrut să o deruteze și pe Naomi, care
însă și-a văzut de joc, de marea ei șansă. Numai că, la câteva zile după finală,
după o emisiune a unei reputate moderatoare, DeGeneres, ea a scris pe Twitter:
„OK. E timpul ca eu să părăsesc acestă planetă. Rușinea a atins un nivel critic”.
Foarte exact diagnostic pentru situația creată de Sabia lui Damocles. Fiindcă mass-media a tăbărât
ca o haită înfometată asupra acestui caz, a stârnit un circ continuu.
Au jignit-o pe Serena, căci există o ură incredibilă
împotriva acestei jucătoare, începând cu președintele
federației ruse de tenis, care le-a
numit pe surorile Williams, în plina lor glorie, „frații Williams”, apoi este știut
că mediocrii se bucură când excepția
pierde, vor să fie ca ei, așa cum s-au
bucurat când au murit straruri ca Michael Jackson sau Whitney Houston, am scris
despre aceste tragedii, sau, la noi, când a murit Sergiu Nicolaescu, cineaștii vălurei s-au bucurat, au făcut horă –
vezi volumul nostru Sergiu Nicolaescu și
enigmele sale. Mai mult, în cazul Serena, unii ochioși de la „The New York Times” i-au demonstrat că băieții au primit de-a lungul timpului mai multe
sancțiuni decât fetele, ca și cum sexismul era miza, nu s-au gândit că a
fost o reacție instinctivă a unei
jucătoare de elită, care a parat cu o diversiune. Ce era să zică? Tot ce ar fi
spus, era împotriva ei. Tenisul se joacă cu racheta, nu cu gura.
Ca și cum pierderea
meciului nu a fost o lecție pentru
Serena, WTA a făcut o anchetă și
comisia a găsit-o vinovată. De ce era nevoie și
de o anchetă când lucrurile erau clare? Pentru ca să o amendeze pe Serena, au
amendat-o cu 17 mii de dolari, și mai
ales pentru ca să se știe cine-i cel
mai tare din parcare, să fie învățătură
de minte, ca toate jucătoarele să știe
cine este stăpân aici. Aici stăpân suntem noi, adică WTA aka Money. Vreți să câștigați bani, gentlemen and young ladys, trebuie
să nu crâcniți, să vă supuneți total regulamentelor! Orice abatere, cât
de mică, indiferent de prestigiul unui jucător sau de locul pe care îl ocupă în
ierarhia mondială, este sancționat fără
milă. Nu există excepție.
Această dictatură a Sabiei lui Damocles face din toți jucătorii care prcatică tenis, baschet,
patinaj și alte sporturi profesioniste,
niște victime, niște roboți.
Orice meci este jucat cu spectrul acestei nemiloase Săbii a
lui Damocles, un slujitor al despotului Siracuzei, care a vrut să-i dea o lecție, să-i arate ce teamă paște pe un conducător, atârnându-i deasupra
capului o sabie prinsă cu un singur fir de păr! Banul este această Sabie care
atârnă deasupra capului oricărui american, nu numai deasupra Casei Albe, ci deasupra
oricărui jucător care aspiră să fie lider (cazurile din baschet, din NBA, sunt
cele mai frecvente).
Și acum în tenis,
după incidentul de la US Open, fiecare meci va fi de groază, fiindcă ceea ce
până mai ieri era în umbră, discret, cu perdea, acum este pe față. Arbitrii au prins curaj, ei vor sancționa fără dram de psihologie, ca să arate că
și ei există. Iar WTA va triumfa.
Desigur, un astfel de incident nu se putea întâmpla decât în America.
Grid Modorcea
Corespondență
de la New York
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu