„NIHIL SINE
DEO”
1. „A fost
odată un grup de broscuțe care vroiau să se ia la întrecere. Țelul lor era să
ajungă în vârful unui turn foarte înalt. Se adunaseră deja mulți spectatori,
pentru a urmări cursa și a le încuraja pe broscuțe. Cursa urma să înceapă.
Totuși, dintre spectatori nu credea nici unul că vreuna dintre broscuțe va
reuși să ajungă în vârful turnului. Tot ce se auzea erau exclamații de
genul-Oh, ce obositor!!! Nu vor reuși niciodată să ajungă sus! sau-Nici nu au cum
să reușească, turnul este mult prea înalt! Broscuțele începură să abandoneze cu
excepția uneia singure, care se cățăra vioaie mai departe.
Spectatorii continuau să strige-E
mult prea obositor! Nu va putea nimeni să ajungă sus! Tot mai multe broscuțe se
resemnau și abandonau, doar una singură se cățăra consecvent mai departe. Nu
voia cu nici un chip să abandoneze. În final
renunțaseră toate, cu excepția acelei broscuțe, care cu o imensă ambiție și
rezistență reuși să ajungă singură în vârful turnului!După aceea, toate
celelalte broscuțe și toți spectatorii au vrut să afle cum a reușit broscuța să
ajungă totuși în vârf, după ce toate celelalte se văzuseră nevoite să
abandoneze cursa! Unul din spectatori se duse la broscuță s-o întrebe cum de a
reușit să facă un efort atât de mare și să ajungă în vârful turnului. Așa a aflat că broscuța învingătoare era surdă.
- MORALA -
Nu
asculta niciodată pe oamenii care au prostul obicei de a fi întotdeauna
negativi, pesimiști fiindcă ei îți răpesc cele mai frumoase dorințe și speranțe
pe care le porți în suflet! Gândește-te mereu la puterea cuvintelor, căci tot
ceea ce auzi sau citești te influențează în ceea ce faci! Deci-Fii mereu
optimist! Și mai ales fii pur și simplu surd când cineva îți
spune că nu-ți poți realiza visele!
GÂNDEȘTE-TE: POȚI REUȘI ÎN VIAȚĂ DACĂ VREI CU ADEVĂRAT!
+
+ +
2.
„Datoria noastră, a creştinilor este să fugim de întunericul faptelor rele şi
să deschidem larg poarta sufletului, ca să pătrundă în el lumina lui Hristos.
Numai printr-o viaţă dreaptă şi luminoasă, bună şi plină de faptele luminii,
dovedim că suntem creştini, că aparţinem lui Hristos, Împăratul slavei. Se
spune undeva că fiul regelui Medem,
fiind chemat la o petrecere, ceru învoire părintelui său. Suveranul îi zise:„ Poţi
să te duci, fiule, dar nu uita să te porţi ca fiu de rege”. În acest fel, ni
s-ar adresa şi nouă Domnul Hristos: Nu uitaţi, creştinii Mei, că sunteţi fiii
Mei, sunteţi născuţi din Dumnezeu, şi că trebuie să vă purtaţi ca nişte
răscumpăraţi de mare preţ.
+ + +
3.
„Domnul nostru Isus Hristos, a spus că omul prin credinţă ar putea să mute munţii.
Aceasta pare o exagerare, dar din punct de vedere duhovnicesc este întocmai.
Mulţi dintre noi au în suflet munţi de îngrijorare, munţi de teamă şi munţi de
suferinţă, munți de panică. Aceşti munţi pot să ne copleşească şi să ne
paralizeze când ne lipseşte credinţa. Însă, acolo unde există încredere în
Duhul lui Dumnezeu, prezent pretutindeni, noi putem spulbera munţii răutăţilor
şi putem simţi că Dumnezeu ne iubeşte şi este alături de noi.
„Iată
vine ceasul și a și venit, ca să vă risipiți fiecare la ale sale și pe Mine să
Mă lăsați singur. Dar, nu sunt singur, pentru că Tatăl este cu Mine. Acestea vi
le-am grăit, ca întru Mine pace să aveți. ÎN LUME NECAZURI VEȚI AVEA; DAR,
ÎNDRĂZNIȚI. EU AM BIRUIT LUMEA” (Ioan 16, 32-33). „EU VOI FI CU VOI ÎN
TOATE ZILELE, PÂNĂ LA SFÂRȘITUL VEACULUI. AMIN (Matei 28, 20).
Să ne rugăm în vremuri de răstriște și deznădejde împreună
cu Sfântul Ardealului, părintele Arsenie Boca:
„Doamne, Cela ce vii în taină între oameni,
ai milă de noi, că umblăm împiedecându-ne prin întuneric. Patimile au pus tină
pe ochii minții, uitarea s-a întărit ca un zid, împietrind în inimile noastre
și toate au făcut temnița în care Te ținem bolnav, flămând și fără haină, așa
risipind în deșert zilele noastre, umbriți și dosădiți până la pământ. Doamne,
Cel ce vii în taină, ai milă de noi și
pune foc temniței, aprinde dragostea în inimile noastre, arde spinii patimilor
noastre și fă lumină sufletelor noastre. Doamne, cela ce vii în
taină între oameni, ai milă de noi, vino și te sălășluiește întru noi, împreună
cu Tatăl și cu Duhul Tău cel Sfânt. Doamne, Cel ce vii în taină,
ai milă de noi, căci nu ne dăm seama cât suntem de nedesăvârșiți și cât ești de
aproape de sufletele noastre și cât ne depărtăm noi prin păcatele noastre. Ci luminează
lumina Ta peste noi, ca să vedem lumină prin ochii Tăi, să trăim în veci prin
viața Ta.
P.S. În
vremuri de război, strămoșii noștri aveau corpul încins cu o pafta (curea)
pe care scria: „NIHIL SINE DEO”. În aceste vremuri de încercare, noi trăim un
alt fel de război; să ne asemănăm înaintașilor noștri (care prin jertfă, luptă, speranță în Dumnezeu și biruință
ne-au redat frumoasa libertate și liniște), purtând în inimi, minte și în fapte: „NIMIC FĂRĂ
DUMNEZEU”. Asemenea broscuței, surzi la cele rele și plini de credință în
Hristos, vom ajunge să biruim, dar numai împreună cu Hristos, Fiul lui
Dumnezeu.
Profesor Mureșan
Olimpia – L.S.R. Maramureș
Preot Ortodox Român
Ilie Bucur-Sărmășanul-Mureș
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu