Anihilarea: de Michel Houellebecq

 

ANIHILAREA: DE MICHEL HOULLEBECQ

Houellebecq este un autor francez contemporan despre care am scris de mai multe ori. Am recenzat doua din cartile lui. Recent si-a publicat ultima carte care continua acelasi fir filosofic care il caracterizeaza: este pasionat de declinul moral al civilizatiei occidentale si de descinderea Occidentului intr-un neant hedonist fara drum de intoarcere. Ultima lui carte e intitulala Aneantir, care in romaneste ar fi A nimici / A distruge. Noi am ales titlul "Anihilare". Cartea e lunga de peste 780 de pagini si inca nu a fost publicata in romana. Recomandam cartea si oferim o recenzie abreviata publicata in limba engleza. Traducerea a fost facuta de Parintele Emil Ember (ARN Maramures). Ii multumim. Recenzia in engleza poate fi citita aici: https://www.firstthings.com/article/2022/05/houellebecqs-omelette

Michel Houellebecq 

Cand Cehov a transmis plictiseala fara a fi plictisitor, asa si Michel Houelelbecq ofera o totala lipsa de sens fara a fi lipsit de sens. Într-adevar, subiectul sau special este golirea spirituala, intelectuala si politica a vieții într-o societate moderna a consumatorilor - Franța în acest caz, dar ar putea fi orice țara occidentala. Unul ajunge sa înțeleaga de la început ce vrea sa spuna, dar observațiile sale sunt atat de acute si au aratat ca variațiile sale pe tema merita întotdeauna o lectura. Houelelbecq dezvaluie absurditatea care adesea se afla în spatele obisnuinței. El este atat de acut ca observator al tendințelor sociale încat uneori expresia sa apare aproape profetica: a prevazut atacul terorist în Bali si apariția protestelor vestelor galbene în Franța.

El a considerat mult ca amenințarea islamului în Occident nu vine atat de mult din islamismul în sine, cu resursele intelectuale inutile, ci din slabiciunea, îndoielile, lasitatea raspunsului societații occidentale, golul în sine al afecțiunii vibrațiilor spirituale de care sufera Occidentul si pe care descrie atat de bine, fara a si oferi o soluție (nu este locul ca scriitorii sa se lase prada imaginației, ci trebuie sa fie construcții), cu excepția criticii, caci critica este prima etapa de a se gandi la ziua de maine. Cea mai recenta cartea, Anéantir este de departe cel mai lung roman al sau: mai lung, de fapt, 734 de pagini, decat conținutul o justifica. Prima ediție a fost de 300.000 de exemplare, ceea ce este remarcabil pentru o lucrare serioasa de ficțiune si sugereaza ca autorul este acum un atat de mare fenomen literar ca el nici nu se mai gandeste la editare. Totusi, el nu este niciodata mai puțin citibil, iar în aceasta carte are oarecum controlata tendința lui de porniri pornografice a ceea ce sunt în mod clar propriile sale fantezii sexuale.

Poate ca nivelul sau de testosteron scade.Nu acțiunea sau personajele sale sunt motivul pentru care cineva îl citeste pe Houellebecq. Protagonistii sai sunt întotdeauna aceiasi sau asemanatori: barbați care se apropie de varsta mijlocie sau au 40 de ani, care sunt inteligenți si bine educați si, dintr-un punct material, nu au probleme; ei nu sufera de anxietatea sordida care apare de la a fi neîmpliniți. Singura lor problema este ca nu stiu cum sa traiasca sau pentru ce sa traiasca. Ei nu sunt deziluzionați, pentru ca nu au avut niciodata iluzii. Ei sunt fara religie, fara credința politica, chiar si fara cultura, cel puțin în sensul sau profund, de a fi o gama vitala a vieții lor, mai degraba decat un ornament sau un sentiment.

Obsesia cu sexualitatea

Relațiile lor umane, familiale sau sexuale sunt superficiale, pe baza sentimentelor din moment, fara nici o aderența sau legate cu valorile tradiționale. Într-un fel, sunt liberi, dar numai în modul în care o particula în miscare Browniana este libera. Singuratatea este soarta lor si este, se poate deduce, consecința naturala a tipului de libertate promovat de revoluționarii din mai 1968. Revoluționarii au însamanțat vantul si au cules nihilismul. Si astfel exista un element puternic al nostalgiei care funcționeaza prin munca lui Houellebecq, fara nici o sugestie consolatoare ca omleta s-ar putea întoarce în ouale din care a fost facuta. Niciodata pana acum, sugereaza Houellebecq, nu am fost atat de prosperi si atat de incompetenți în chestiunea de a sti cum sa traim.

Anéantir (distrugerea) este o lucrare polifonica, cu mai multe teme interconectate. Acțiunea se petrece la cinci ani de la data publicarii, în anul electoral 2027. Protagonistul, Paul, este un funcționar public si confidentul unui ministru tehnocratic al economiei, Bruno, care repune economia franceza pe calea progresului. Bruno, un om foarte capabil, este un posibil candidat pentru presedinție, care îi ofera lui Houellebecq posibilitatea de a descrie natura auto-satirizanta a politicii moderne, în care comunicarea este totul si conținutul nu valoreaza practic nimic. Cei care antreneaza candidații în arta comunicarii sunt doar femeile tinere, lumea care a devenit atat feminizata, cat a ramas si masculinizata: feminizata în sensul ca rolurile de lider sunt luate de femei si masculinizata în sensul ca acele femei au luat un set de manifestari si de atitudini deosebite de munca masculine. Interconectata cu aceasta tema politica este o poveste de mister.

O erupție de mesaje ciudate, inclusiv filmulețe, de exemplu, despre Bruno, care este executat cu o ghilotina, apare pe internet la nivel mondial; sau navele cu containere sunt distruse; oți cea mai mare banca de sperma din lume, din Danemarca, este arsa din temelii. Serviciile secrete încearca, dar nu reusesc sa descopere cine este în spatele acestei activitați si pana la sfarsitul carții înca nu stim. Acest lucru este nesatisfacator: este ca si cum ai citi un roman despre cine a facut-o fara a descoperi vreodata cine a facut-o. Ofera libertate cititorului sa ramana în imaginația sa fara nevoia de plauzibilitate. Viața personala a personajelor ocupa cea mai mare parte a carții. Ele sunt, asa cum se asteapta  de la Houellebecq, nesatisfacatoare, ca sa spun cel puțin.

Occidentul ostil virstnicilor

De exemplu, fratele mai mic si ineficient al lui Paul, Aurélien, al carui scop pentru viața este restaurarea unor tapiserii medievale, si este casatorit cu un jurnalist medicru de caracter vicios si care are un copil prin inseminare artificiala, desi Aurélien nu este steril. Ea îsi alege un donator de sperma negru pentru a maximiza umilința soțului, demonstand în mod public ca fiul nu este al lui, si în acelasi timp, care pretinde virtutea liberala pentru ea însasi, fiul ei fiind dovada vie ca nu este prejudiciabila rasial. Houellebecq sugereaza aici ca ceea ce în lumea moderna este considerata virtute politica pare sa fie adesea compatibila sau chiar produsul, unui caracter personal neplacut.

O alta tema a carții este tratamentul societații noastre pentru varstnici. Tatal lui Paul, care era un ofițer superior în serviciul secret francez, are un accident vascular cerebral grav si va fi primit la centrul de îngrijiri pentru oamenii în starea vegetativa, dar din motive administrative, aceasta unitate este închisa în curand, iar tatal lui Paul este transferat într-o casa de îngrijiri care este, de fapt, o instituție pentru eutanasie prin neglijare. În conformitate cu legea franceza, în cazul unui pacient care nu poate comunica, medicul curant are dreptul si datoria de a hotarî ce este în interesul pacientului.

Deci, Paul si restul familiei sale contacteaza un grup, presupus ca sunt legați de departe, care salveaza batranii din ambreiajele instituțiilor care vor, de facto, sa-i omoare. Aceasta este cea mai mica miscare sociala care ar aparea? Intriga si consecințele sale, indiferența birocratica, cruzimea si incompetența statului modern, sunt foarte plauzibil. Houellebecq, întamplator, a fost un adversar consecvent si feroce al legalizarii eutanasiei în Franța, prin care se pune din nou în fața intereselor serviciilor secrete din țara sa. "Cand o țara - o societate, o civilizație - ajunge la punctul de a legaliza eutanasia", a scris el anul trecut în Le Figaro, se pierde în ochii mei orice drept la respect.

Un bun observator al imoralitatii occidentale

Astfel stand lucrurile, nu numai ca nu este legitim, ci mai mult este de dorit sa fie  distrusa, pentru ca o alta țara, o alta societate, o alta civilizație sa aiba sansa de a se ivi". Lucrarea lui  Houellebecq explica faptul ca indivizii, nu mai puțin decat civilizațiile, se distrug. Oamenii moderni, în povestirile lui Houellebecq, au o voința de auto-distrugere: ei cauta mizerie atunci cand nu exista nici un motiv extern sau "obiectiv". Pentru sfarsitul carții, Paul, în varsta de cincizeci de ani, sufera de un cancer al gurii, care îl va ucide în curand - de unde si titlul carții. Între timp, el si soția lui si-au reaprins dragostea dupa ani de înstrainare. Ei au continuat sa traiasca împreuna, desi fara contact real între ei. Înstrainarea lor pare sa fi fost rezultatul auto-distrugerii, deoarece nici unul dintre ei nu se schimba în esența atunci cand îsi redescopera dragostea fața de celalalt. Dragostea rascumpara viața si îi da un înțeles, putem sa extragem din aceasta carte. Dar, din pacate, dragostea este deosebit de dificil de gasit în lumea contemporana, unde banii, puterea, succesul.

Valorizam posibilitați nelimitate, în timp ce dragostea necesita angajament si limitare de sine. Fara a aduce atingere defecțiunilor literare (de la care, la urma urmei, nici un autor nu este complet exempt), nu exista un scriitor contemporan cunoscut mie, care sa fie un analist mai fin decat Houellebecq din perspectiva culturala, psihologica si spirituala a Occidentului din ziua de azi.

          ASOCIAȚIA FAMILIILOR DIN ROMÂNIA