de Gheorghe Pârja
Dimpreună cu poetul Nicolae Scheianu, membru al
Uniunii Scriitorilor din România, am fost invitați la cea de-a VIII-a ediție a
Festivalului Internațional de Poezie de la Iași. Drumul dus-întors mi-a
prilejuit o schimbare de păreri în legătură cu tânguitoarele comentarii de la
televizor în legătură cu starea Moldovei, văzută de unii politicieni ca
teritoriu rămas în urmă. Am văzut câmpuri cultivate, drumuri normale și oameni
de omenie. Exigențele unora ar putea să-mi contrazică priveliștile prin care am
trecut, dar eu rămân la părerea formată de cele observate. Mi-a produs un calm
interior care mă face să fiu cu ochii deschiși. Nu zic că nu se poate și mai
bine, dar partea de țară prin care am trecut este înverzită și prevestește rod
la vară și la toamnă. Cu toată plecarea oamenilor prin țări străine, au mai
rămas moldoveni și la vatră. Casele bine întemeiate, care au viață în ele,
însemnele unei economii rurale evidente, mi-au dat acel calm interior care
refuză disperarea. Eu am apreciat cele văzute prin starea lumii în care trăim.
Și căreia i se face o prognoză sumbră.
Poezia la Iași, în Festival. Directorul acestei
manifestări literare cu rezonanță europeană, poetul Adi Cristi, un veritabil
gospodar de spirite alese, a fost steaua care a magnetizat, timp de o
săptămână, universul unor valori lirice de anvergură. Astfel, reprezentanții
Belgiei, Braziliei, Portugaliei, Spaniei, Franței, Italiei, Ungariei, Poloniei,
Republicii Moldova, Croației, Greciei, de unde a venit președintele Uniunii
Scriitorilor Eleni, Turciei, Israelului și României au fost peste 60 de
ambasadori ai cuvântului incantat. Poetul Adi Cristi, directorul Festivalului,
a plasat evenimentul ieșean în contextul agitat al conflictului din vecini.
Deci nu am fost străini de ceea ce se întâmplă în jur, dar prietenul nostru
ne-a invitat să privim realitatea cu luciditate, grija firească, dar să nu ne
lipsească calmul interior.
Îndemnurile poetului Adi Cristi ne-au fost de bun
augur. Un calm liric, în care cuvintele își văd de lumina lor, ascultă de
gândurile noastre, se prefac în păsări cântătoare, se duc spre oameni să le
bucure întrebările. Dar, cum spuneam, ni s-a adus aminte pe ce lume trăim. Că
spunea directorul Festivalului, în cuvântul de întâmpinare din elegantul
caiet-program, în care sunt cuprinși toți participanții: „De data aceasta am
fost iertați de virusul care ne-a ținut închiși în noi înșine timp de doi ani,
pentru ca astăzi să fim puși la zid de un alt pericol, din care moartea sare
afară prin acel strigăt neînțeles și greu de silabisit Răz-boi! După aproape 80
de ani, din nou suntem puși față în față cu moartea, pe filiera care nu iartă
și care te pune la pământ odată cu casa și agoniseala unei vieți de om. Poezia
este singura care știe să tempereze spulberarea cuvintelor. Ministrul de
externe rus, Serghei Lavrov, este poet, prin versurile pe care le scrie, și
criminal, prin politica pe care o face. Am fi dorit să-l avem la Poezia la
Iași. Îl cred în stare a se desprinde de forțele răului și de a despleti funia
spânzurătorii, fiind salvat prin poezie.”
Și în acest an i s-a dat dreptul poeziei de a se
ridica în picioare de câte ori iubitorii acesteia vor aplauda. Și am fost
martor la un respect profund și sincer pentru poeți din partea elevilor unor
colegii ieșene, din partea profesorilor, în instituții de învățământ unde au
predat Mihai Eminescu, ori au fost elevi Nicolae Iorga, Mihail Sadoveanu, Ionel
Teodoreanu, Nicolae Labiș și încă foarte mulți. Colegiul Național din Iași,
unde am fost invitați să citim poezie, are deviza Statornicie și credință! Își
sprijină numele pe un trecut marcat de mari cărturari ai neamului, care au
vegheat la crearea României moderne. Aici am citit misiunea: recunoașterea
dreptului elevilor de a fi inteligenți și datoria de a fi înțelepți. Cu
asemenea întâlniri nu ai cum să nu rezonezi cu un calm interior care îți
lămurește multe întrebări.
Cu organizatori ca Adi Cristi, ori Valeriu Stancu,
care știu cărarea spre Primăria Iași, unde este un primar care înțelege mesajul
Cuvântului, Poezia de la Iași este auzită în toată Europa, până în America de
Sud. După cum se vede și în Maramureș. Despre acest concert liric, unic din
această parte de Europă, voi mai scrie. Să se vadă că se poate. Trebuie minte,
inimă și sprijin financiar. La Iași toate și-au dat mâna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu