Peste propunerea din ce în ce mai insistentă a PSD de renunţare la cota unică şi trecerea la impozitarea progresivă, guvernul vine şi împarte cu dărnicie ajutoare de stat.
Pensiilor mai mici de 2000 de lei li se vor adăuga
un ajutor unic de 700 de lei. Salariaţii din sistemul de stat vor primi un
sfert din diferenţa de salariu în conformitate cu Legea salarizării unitare.
Cei care au dificultăţi financiare, cetăţeni şi firme, îşi pot amâna 9 luni
ratele la bănci.
Măsurile, luate sub un generic simbolic, „Sprijin
pentru România” se vor aplica de la 1 iulie. Valoarea totală a ajutoarelor se
ridică la 1,1 miliarde euro. Tot de la 1 iulie vin şi măsurile de austeritate.
Se suspendă angajările la stat şi se reduc cu zece procente cheltuielile
publice. Excepţie fac investiţiile şi salariile din sistemul bugetar.
Sunt promisiuni că nu se vor reduce pensiile şi
asistenţa socială, dar inflaţia practic anulează ajutoarele. Mai trebuie
adăugate şi scumpirile care nu se mai opresc.
Opoziţia parlamentară, USR şi AUR, critică fiecare
în felul său măsurile anunţate de guvern.
Cătălin Drulă cere guvernului să reducă deficitul
bugetar, să ţină inflaţia sub control şi să domolească împrumuturile. Uşor de
spus, greu de făcut.
AUR şi-a găsit în UDMR un nou cal de bătaie şi va
depune o moţiune simplă împotriva ministrului Sportului care a refuzat să
recite imnul la televizor. A fost din partea moderatorului o lipsă de tact şi o
umilinţă. Nu se face aşa ceva.
Oricât ar fi guvernul de preocupat de situaţia
internă, cu un ochi trebuie să se uite la situaţia internaţională. Dacă în
timpul pandemiei fiecare ţară a luat măsurile pe care le-a dorit, odată cu
izbucnirea războiului a crescut nevoia de solidaritate dintre state.
Dacă în domeniul militar, datorită agresiunii
Rusiei, NATO a adunat la aceeaşi masă peste 30 de ţări, aceleaşi ţări nu se
solidarizează în faţa crizei alimentare ce se prefigurează. Fiecare, la fel ca
în timpul pandemiei, se va descurca după posibilităţi.
România are un potenţial agricol pe care guvernul
actual, la fel ca guvernele din trecut, îl ignoră în bună parte. Cei 700 de lei
care vor suplini pensiile se vor duce în cea mai mare parte în produse
importate, de la usturoi la roşii, de la făină la ouă şi lactate.
Nu ştiu dacă miliardul de euro oferit drept „Sprijin
pentru România” nu ar fi fost mai bine investit în dezvoltarea agriculturii, de
exemplu. Orice măsuri, fie că sunt de ajutorare, fie de coerciţie financiară,
sunt criticabile. Nepotrivite şi prea severe par să fie ameninţările adresate
profesorilor care nu vor mai avea voie să dea meditaţii elevilor la care le
predau.
Cum într-o şcoală rurală cu clase puţine poate
exista un singur profesor de matematică, de română sau engleză, elevii vor
trebui să meargă în altă localitate pentru meditaţii.
Nu şi-a găsit guvernul cu cine să se lupte decât cu
dascălii şi cu frizeriţele. Marii evazionişti sunt cei cu cifre mari de
afaceri. Și acest guvern, deşi promiţător în multe privinţe, se ocupă de
lucruri mărunte, lăsând macro-economia la voia întâmplării. Până la urmă
guvernarea înseamnă un şir nesfârşit de măsuri, bune sau rele, după cum se
reflectă ele în viaţa socială şi economică. Deocamdată acest guvern nu a luat
taurul de coarne.
Cârpeşte pe ici, pe colo, mereu atent să nu supere
anumite categorii socio-profesionale. Recentele măsuri nu fac excepţie. Abia în
timp vom afla dacă sunt bune sau rele.
Autor:
Dumitru Păcuraru
Sursa:
Informația zilei Maramureș
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu