Gândul unui suflet
Mă descalț de alge verzi ce-mi încolăcesc genunchii,
Mă dezbrac de unda mării și nisipul îl respir
Nu mai simt mireasma verii ce-mi împrospătă rărunchii,
Simt doar dor de depărtare și un gust greu de pelin.
Vise triste, netrăite, le arunc în valuri mute
Nu le mai doresc parfumul ce ma-mbrobodit parșiv,
Altor muze fără vise ce vor doruri prefăcute
Le ofer locul de cinste, ce un timp mi-a fost sortit.
Azi vreau liniște și soare, gleznele să-mi oblojesc,
Să mă ningă pe la tâmple, ploi de tainice clepsidre
Și să cânt cât pot de tare, cu norii să mă contopesc,
Zeii să-mi zâmbească tainic, printre clipele aride.
Ochii, candide săgeți să străpungă ziduri reci
Ce le-am ridicat pierdută în dezamăgiri ploioase,
Doar lumina să pătrundă printre găurile seci
Și văpaia ei aprinsă doar de stele praf să lase.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu