Sorin Roșca Stănescu: Următorul președinte. Să fie Kovesi?

 

În eventualitatea în care răspunsul la această întrebare din ce în ce mai actuală se va dovedi pozitiv, România va înregistra multiple premiere. Pentru prima dată în istorie, o poziție administrativă în UE va fi folosită drept trambulină pentru propulsarea unui președinte. În al doilea rând, vom avea cel mar tânăr cap al statului din istorie. În al treilea rând, pentru prima dată, Franța își va impune persoana preferată la vârful statului român. Și, în fine, România va fi mai puțin militarizată, dar va deveni, în schimb, un stat polițienesc.

La numai 41 de ani, hai să spunem 42, Laura Codruța Kovesi ar putea ajunge președintele României. Desigur, așa cum s-a mai întâmplat, tot prin exercitarea forței de influență a unor state străine, prin intermediul serviciilor secrete și unor partide din România. Înșurubarea ei la vârful statului român ar marca o realitate pe care o putem observa cu ușurință în zilele noastre. Motorul politic cu dublă comandă al Uniunii Europene a încetat să mai funcționeze. Sau este pe cale de a-și schimba piloții. În disputa franco-germană a câștigat până una alta Palatul Elysee. Iar locul Berlinului în adoptarea unor decizii capitale l-a luat acum, în criza generată de războiul din Ucraina, Polonia. A cărei influență însă este incomparabil mai mică decât cea a Franței. Rămasă singură la butoane, Franța, la bună înțelegere cu Statele Unite, și-ar putea lansa cu succes candidatul în cursa prezidențială, Washingtonul urmând să fie responsabil de desemnarea premierului și a șefilor instituțiilor de forță. Dacă așa se va întâmpla, atunci generalul cu patru stele Nicolae Ciucă va fi doar iepurașul noii curse prezidențiale.

Pentru a înțelege dedesubturile acestui proiect, suntem obligați să ne reamintim cum au fost și sunt distribuite centrele de putere la nivel european, care s-au exercitat asupra României. Desigur, din perspectiva desemnării și subordonării președintelui. În ultimii opt ani, Germania a primit undă verde, la înțelegere cu toți ceilalți parteneri europeni sau de peste ocean, în a-și numi guvernatorul în România. Iar acest rol de guvernator a fost asumat de către Klaus Iohannis. El a mimat parteneriatul strategic consolidat cu Statele Unite, desigur, nu a trădat sub nicio formă interesele geostrategice, politice și economice ale Washingtonului în România, dar, în schimb, le-a promovat într-o măsură excesivă pe cele germane. Ignorând nu de puține ori pretențiile Franței sau ale celorlalți parteneri din nucleul dur al UE. Acum este posibil ca ștafeta Cotroceniului să fie predată în mâna lui Emmanuel Macron, care, în următorii cinci ani, va deține președinția Republicii Franceze. Un semnal că așa ar urma să se petreacă lucrurile, în conivență cu Washingtonul, îl avem chiar prin decizia extrem de importantă ca Franța și nu un alt stat să preia comanda trupelor străine din ce în ce mai numeroase desantate în România. Poziția Parisului este favorizată și de faptul că este singura putere nucleară din UE.

Strategii de la Palatul Elysee au gândit următoarele mutări din România pe termen lung. Au susținut-o pe Laura Codruța Kovesi la șefia Parchetului General, apoi la șefia DNA, chiar dacă erau conștienți de faptul – sau poate tocmai de aceea – că nu îndeplinește criteriile profesionale care să o califice pentru aceste înalte poziții. Prin intermediul ei, și-au protejat interesele economice din ce în ce mai mari din România și au promovat-o, atârnându-i la piept Legiunea de Onorare. După ce Laura Codruța Kovesi și-a încheiat mandatul la DNA, după ce, bine asistată și bine protejată, a orchestrat ani în șir, între 2013 și 2018, cele mai mari abuzuri juridice săvârșite în istoria recentă în România, în parteneriat cu SRI, dar și cu magistrații judecători, ea a fost silită, prin decizia CCR, să se întoarcă la DIICOT Sibiu. Ca simplu procuror. Pentru că nu avea gradul profesional necesar care să o califice pentru o altă funcție. Și, de acolo, s-a produs miracolul. Republica Franceză a decis să-i creeze doamnei Kovesi o trambulină pentru a ascede mai târziu la președinția statului român. Această trambulină este Parchetul European. Competiția a fost strânsă, întrucât practic fiecare stat cât de cât relevant din Uniunea Europeană a venit cu un candidat, pe care să-l pună moț la vârful noii structuri. În conivență cu Parisul, Berlinul s-a prefăcut că promovează un candidat. Un candidat slab, pe post de iepuraș. În schimb, jucând la două capete, Franța a susținut un candidat redutabil, care din toate punctele de vedere o surclasa pe Laura Codruța Kovesi. După ce a căzut cu aceasta la învoială, Emmanuel Macron și-a retras candidatul. O situație extrem de convenabilă. Odată devenit funcțional, noul Parchet, pe mâna unui șef provenit din Europa de Est, putea tăia și spânzura, fără ca Republica Franceză sau Germania sau vreun alt stat din nucleul dur să poată fi acuzat de dirijarea politică a investigațiilor.

Și ce a urmat? Parchetul European condus de Laura Codruța Kovesi a declanșat peste 300 de anchete, care ar viza, vezi Doamne, fraude de 4,5 miliarde de euro, reușind în final să recupereze, țineți-vă bine, o sumă totală de doar câteva milioane de euro din cele 22 de state afiliate acestui Parchet. Este absolut rușinos. Într-o perioadă în care au fost vehiculate la liber 800 de miliarde de euro, într-o Uniune Europeană în care evaziunea anuală este evaluată la 200 de miliarde de euro, acest Parchet European s-a ocupat exclusiv de ciurucuri. Cum ar fi prezumtivele infracțiuni cu bani europeni din Croația, estimate la 57 de mii de euro, sau prezumtivele infracțiuni legate de programele destinate Deltei Dunării, în valoare de 3 milioane de euro. Evident că Laura Codruța Kovesi a întors capul în altă parte, în bună înțelegere cu subordonații ei de la Parchetul European, atunci când, în numele UE, peste capul statelor membre, doamna Ursula von der Leyen, în bună înțelegere cu soțul ei, comisionar Big Pharma, a încheiat rușinoasele înțelegeri scrise cu producătorii de vaccinuri, un stat ca România trezindu-se că a fost silit să achiziționeze astfel la viteză nu mai puțin de 120 de milioane de doze, dintre care multe au luat, iau și vor lua drumul chiuvetei. Dar nu mai insist asupra contraperformanțelor Laurei Codruța Kovesi la șefia Parchetului European, întrucât, până la urmă, nu acesta este subiectul. Fapt este că Franța manevrează prin intermediul unui alt agent al ei de influență, Dacian Cioloș, în așa fel încât acesta, renunțând să rupă USR, renunțând să candideze la funcția prezidențială, în schimbul unei poziții importante în UE, va impune desemnarea Laurei Codruța Kovesi în poziția de candidat prezidențial. Și ce să vezi? Aceasta întreprinde primul turneu prezidențial mascat în România. Oare și celelalte partide, cum ar fi PSD și AUR, vor face jocul Parisului? Vive la France!

 

Autor: Sorin Roșca Stănescu

Sursa: corectnews.com