Corlata: Este o poliță în jurul cuptorului pe care se țin vase de bucătărie și alte lucruri mărunte. În lumea satului o găsim dasupra vetrei unde se face mâncare, se coace pâinea, turta. I se mai spune corlată și acelei împletituri de formă bombată care se așază pe car când se transportă snopi sau fân, sau îngrăditura sau coliba pentru vite, pe câmp.
Vatra: Are mai multe înțelesuri: Vatra satului, vatra țării... dar este și partea cuptorului unde se face focul; (în vechile case țărănești). Este suprafața plană care prelungește cuptorul în afară și pe care se poate sta sau dormi.
Vatra este și partea plană a cuptorului de pâine, care susține boltitura și unde se face focul. („Mă duc să fac focu-n vatră”, dar și acea parte a forjei în care se depozitează și unde arde combustibilul; partea inferioară din interiorul unui cuptor metalurgic, pe care se așază materialele care trebuie încălzite sau topite.
Sita: Este o unealtă folosită-n gospodării confecționată dintr-o rețea de fire metalice ori textile sau dintr-o placă perforată, fixată pe un cadru și utilizată la separarea prin cernere a materialelor granuloase sau pulverulente sau la strecurarea substanțelor lichide din laborator, bucătărie, grădină sau șantier.
Ca și la corlată ori vatră, originea-i se pierde în negura vremurilor, iar satele au meritul de a le fi adus până-n cele de azi, deși corlata și vatra sunt pe cale de dispariție.
PUIU RADUCAN
30122022-B. Olănești
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu