Un labirint de suflete

 

...desigur, nu pierdute, ci filtrate prin viziunea lui Valentin Lupea, în volumul de recenzii „Labirintul reverențelor”, apărut în 2022, în Colecția Critică a Editurii „eCreator”, din Baia Mare.

Se pare că nu e un labirint fără ieșire, e doar o cale sinuoasă a descoperirii autorului unei scriituri, fie ea lirică, epică sau de critică literară, volumul cuprinzând cronici ale mai multor cărți pe care Valentin Lupea le-a trecut prin sita sufletului său, la care a adăugat și ingrediente secrete: har, înțelepciune, dorință de frumos, empatie cu cei recenzați, prietenie și familiaritate.

Deși un critic literar este privit cu suspiciune sau cu ură (uneori) el nu trebuie decât să își urmeze țelul, principiile, dar, mai ales să își dozeze obiectivitatea, să-și înfrâneze subiectivitatea, să caute frumosul, să fie conștient de greutatea vorbelor sale, să fie bine documentat, să descopere într-o scriitură comorile, inovația, ineditul, să citească dincolo de cuvinte.

Desigur, toată această muncă trebuie să vizeze cartea, și nu pe cel care a scris-o.

Atunci scopul este atins, iar cartea va primi o nouă înfățișare, o haină pe care criticul creator i-a croit-o cu multă grijă.

Valentin Lupea își deschide cronicile cu cel pe care eu l-am numit prietenul prieteniilor, Poetul și Omul, Ioan Romeo Roșiianu și a sa carte inedită „Scrisori către Izoleta”, o carte manifest apărută în perioada care a schimbat multe destine.

Fiind și eu o împătimită a scrierilor de calitate pe care Ioan Romeo Roșiianu le imprimă destinului literaturii române contemporane, am recenzat cu multă aplecare sufletească și cu multă dăruire volumul mai sus menționat, dar și alte volume, făcând un studiu complet și complex al celebrelor sale Scrisori.

Desigur, fiind doi oameni, două personalități distincte, există și două viziuni asupra poemelor lui Ioan Romeo Roșiianu (în viziunea mea un călător neobosit dinspre suflet înspre suflete) pe care Valentin Lupea îl percepe drept un scriitor de „Epistole nesigilate ale unui suflet problematizat către umanitate”, dar, în același timp „frumos, cutremurător de frumos și dureros în același timp este discursul lirico-prozaic al domnului Ioan Romeo Roșiianu care-și dorește la un moment dat liniștea, pentru faptul că liniștea nu pune întrebări.”

Autorul Valentin Lupea a recenzat și volumul criticului Ioan Romeo Roșiianu, „Punte peste pagini” - „o carte de critică literară de tipul mamut” în care „marele om de cultură, criticul literar, poetul, eseistul, prozatorul, editorul și jurnalistul Ioan Romeo Roșiianu inaugurează imensa sa punte peste cele 72 de nume de cărți...”

În atenția autorului a intrat și Francisc Edmund Balogh și al său volum „Recurs la umbre” („Cartea este minunat prefațată de doamna Mioara Bahna și postfațată la fel de bine de către doamna Petronela Apopei și de către domnii Daniel Marian, respectiv Nicolae Toma.”), dar și Adrian George Itoafă cu un „Omagiu nipon” („o meditație asupra sorții omului în universul acesta mic și mare”), urmați de Gheorghe Pop cu volumul de versuri „Peregrin spre... Dincolo” în care se descoperă preotul „Preocupat de frumos, de conceptul artistic al esteticului, dar și de cel cognitiv și meditativ al lumii înconjurătoare, și mai ales al acelei lumi mirifice interioare”.

O adevărată „Dragoste și adorație – adorație și iubire” este văzută în volumul „Adorație” al Paulei Bârsan, urmat de „Sincretismul artelor” („Poezia picturii, pictura poeziei”, autoare Aurelia Oancă, ilustrațiile fiind asigurate de Carmen Mihaela Coca) și de „Geta Stan Palade și literatura pentru copii” („Urechilă, cântăreț la trompetă”) și de „Nevoia de iubire” a Gabrielei Solomon, cu volumul „Doar iubire” care „îndeamnă pe cititor să coboare în interiorul său pentru a găsi răspunsuri la întrebările esențiale ale vieții”.

Valentin Lupea este impresionat de acrostihurile lui Mihai Epli, și de „Lacunele iubirii” acestuia, dar și de scriitura lui Ovidiu Bârsan în „Kara Golge” („Puterea a două cuvinte poate reprezenta apoi un miracol, o minune sau o taină”) dar și de „Prințul din codru” al Aureliei Oancă, dar, mai ales de poezia științifică a Oanei Ileana Noorani din al ei „Preambul științific”, sau de „Bancuri hazlii” (Grigoraș Ciocan).

Acestora le urmează un „Destin, viață și iubire – axa unei trilogii”, trilogia Victoriei Iuga („Viața mea ca o poveste”, „Băieți și destine”, „Fete și destine”) cât și „o altfel de moară”, „Moara lui Gelu” (Gelu Dragoș) și „Culorile iubirii”, volumul de proză scurtă al Mariei Berciu („cuprinde așadar o doză concentrată de informații, emoții și trăiri, o complexitate emoțională diversă și conștientă”).

Vine rândul mai apoi cărții de critică literară a lui Nicolae Dina, „Reverențele cărților”, dar și a „Zece poeți teleormăneni”, antologie a complexului scriitor Cristian Gabriel Moraru, cât și un „Dosar critic eCreator”, dar și alte cărți de critică, „Raftul eCreator” al lui Daniel Luca și  „Balansoar pentru eCreator” al lui Daniel Marian.

O atenție deosebită este acordată volumelor „Labirinturi” (Jean Paul Gavard-Perret), „(Is)pășiri ușoare peste sat” (Florin Dragomir) și „Florile iubirii înflorite” (Doina Pană Chira), o carte „străbătută la modul tematic de nuanțe ale unui romantism târziu”).

Din „labirinturi” au ieșit autorii cu cărțile lor, dar și atenția celui care a scris acest volum de cronici de carte.

Petronela Apopei