Chiromanția politică

 

                                                                                  de Gheorghe Pârja

În ultimele zile am mai ieșit în lume, la evenimente triste, dar și la întâlniri încurajatoare, care contrazic previziunile meteo. Adică zadarnic spune doamna Florentina că vin ploile, cerul este senin. Un prieten hâtru, cu stagii politice, îmi spune că mai nou nu sondajele au mare căutare, ci cititul în palmă. Arta chiromanției, o artă veche, este mai nou la mare căutare. Palma fiecăruia dintre noi este un izvor de previziuni, dar și de taine care nu se spun la spovedanie. Se poate citi caracterul și destinul cuiva. Că palma are linia vieții, linia iubirii, linia destinului, linia soarelui. Și câte linii vor mai fi. Mai nou, chiromanția are o mare căutare în lumea politică. Cum se știe că sondajele sunt influențate ba de unii, ba de alții, cine plătește ceterașul acela joacă primul mireasa, oamenii politici dau crezare cititului în palmă.

Toate mișcările tactice ale partidelor și ale candidaților acestora la postul suprem de președinte al țării sunt scrise în palma cuiva. Se vede că toamna dinaintea alegerilor este o perioadă cu multe mutări pe tabla de șah, se pun bazele unor speranțe, învăluite în multe coji de ceapă. Sunt candidați care preferă și cititul în cojile de ceapă roșie. Că toate partidele își cumpănesc șansele, își adună mizele. Acum apar surprizele, alianțele, se pun în mișcare orgoliile. Ies din umbră grupurile de presiune, adică de interese. După o vară cu temperaturi mari, se anunță o toamnă fierbinte. Iar se probează, pentru costume cu croială nouă, fermoarul pesedisto-liberal. După cum reacționează unii liberali nu se prea potrivesc toți zimții. Scapătă și nu se închide haina.

Cineva i-a citit în palmă liderului pesedist, premierului român, și i-a ghicit că fostul lider și premier al partidului, Victor Ponta, va fi numit consilier onorific. Și așa s-a întâmplat. Nu s-a suflat o vorbă că domnul Ponta mai întârzia serile pe la jocurile unui partid de opoziție. Care-i misterul repatrierii politice? Că omul, care a demisionat din fruntea guvernului, a fost alungat și din PSD. Se spune că a fost o pedeapsă că a pierdut alegerile în fața actualului președinte al țării. El nu este un mare specialist în domeniul economic, în relații internaționale, că așa a sunat motivul angajării sale. Cum ziceam, domnul Ponta mai întârzia serile pe la jocurile politice ale lui George Simion, un lider ciudat, fără programe ferme pentru țară, fără doctrină limpede. Este un partid care se confundă cu zgomotul, cu puține proiecte sobre, viabile și salvatoare.

A confiscat sentimentele naționale, pe care mai mult le enunță pe la nunți și alte agape. Mai puțin pentru folosul concret al țării. Nobile simțiri românești au o traiectorie fără vlagă. PSD și AUR sunt, după ultimele citiri în palme, concurente în cursa parlamentarelor și pentru scaunul de la Cotroceni. Liderul Ciolacu nutrește speranța secretă de a fi președintele României. Dar unde sunt liberalii, partidul cu care încă guvernează? PNL este într-o vizibilă cădere pe costișa politică. Un chiromant priceput a venit cu o soluție de redresare liberală, dar nu-i datoria mea să spun care este. Sunt liberali revoltați pentru pierderea de viteză. Înțelegerea politică dintre Ciolacu și generalul Ciucă nu le mai este de folos.

Mai zilele trecute se flutura o alianță nouă pe fondul celei mai vechi. Adică un candidat comun pentru prezidențiale. Nici pesediștilor, nici liberalilor nu le surâde o asemenea variantă. Nici chiromanția politică nu a validat o asemenea aventură cu risc. Mai ales că viața în Coaliție nu a fost, și nu este, una armonioasă. Ariciul este semnul conviețuirii politice. Fiecare partid are dreptate de a-și dori puterea. Dacă poate. Spectrul politic românesc este într-o aprigă căutare de lideri reprezentativi. Mă pun pe gânduri teoriile cu amestecul discret al serviciilor și altor forțe externe în alegerile din România, de anul viitor. Zicala că nu contează cine votează, contează cine numără voturile a primit o nouă formulare. Nu contează cine numără voturile, se ia în seamă cine dă comunicatul.

Mie nu îmi vine a crede că așa-i în democrație. Dar chiromanția politică are tainele ei.