de Gheorghe Pârja
Nu scriam acest text dacă mai ieri doamna ministru
al justiției nu ieșea pe posturi de televiziune cu o știre care m-a șocat. Cică
milioane de români se droghează, iar vârsta celor care folosesc substanțe
interzise este în continuă scădere. Adică de la 12 ani copiii gustă din iarba
dracului. Imaginea asta cu o bună parte a românilor care își provoacă o lume
ireală, mi se pare exagerată. Unde a locuit această realitate până acum? Multe
vicii sunt pe lumea asta, dar drogurile sunt un defect serios pentru viața
celui intrat în hora dezmățului. Rămân uimit de știrea doamnei ministru.
Dacă este adevărată evaluarea demnitarului, sunt
trist că acest viciu a fost ascuns. Consecințele folosirii drogurilor sunt
explicate de cei pricepuți, mai ales de către medici. Dacă este reală spusa
doamnei ministru, și fenomenul este în țesătura poporului, cei care ați tăinuit
această crudă realitate sunteți vinovați. De la oameni politici, la servicii
secrete, la instituții cu răspunderi în acest domeniu, purtați coroana
păcatului. Nici nu-mi vine a crede că trăiesc într-o țară cu atât de mare număr
de drogați. De aceea mi-e greu să cred în spusele doamnei ministru. Și dacă ar
fi adevărat, faptul că nu cred îmi dă o liniște construită pe speranță. Vorba
prietenului meu, scriitorul Olimpiu Nușfelean, cu care mai schimb impresii
despre lumea în care trăim, noi privim cu naivitate spre certurile politice,
goale de sens, dar contaminate de viclenia infracțiunii, nu am fost prea atenți
la o mișcare din adâncul societății, dezvoltată cu hărnicie vicioasă, și anume
consumul de droguri.
Cei care admiră filmele cu bătăi sângeroase, poate,
cred că numai Occidentul este viciat de droguri, dar ele au ajuns și la noi, în
școli, pe străzi, ori în localuri de distracție. Pe fondul tentației de a trăi
în iluzii, cu riscul distrugerii sănătății, comerțul cu droguri este o afacere
bănoasă. Este atât de rentabilă pentru o rețea bine organizată, încât nu se mai
prețuiește decât banul care ucide. Tristețea cea mare este că acest flagel i-a
cuprins în mare parte pe cei tineri. Cei căzuți pradă drogurilor disprețuiesc
lumea din jur și mai ales școala cea formatoare de destine apte de viață. Cu
toate neajunsurile ei, școala rămâne cadrul unde se poate dezvolta personalitatea.
Eu văd și în orașul în care trăiesc tineri care sunt
captivii unei pungi de plastic. Sunt năpăstuiți ai sorții, cu care nu poți avea
nici un dialog. Ei trăiesc în lumea lor. Dar lumea drogurilor de mare risc este
situată, de obicei, la etajele superioare ale societății. Unde banul își spune
cuvântul. Drogul de a face bani cu grămada se asociază cu drogul care produce
halucinații. Tinerii de bani gata se droghează în tot mai mare măsură și cu
urmări neașteptate. De multe ori tragice. Cum este cazul tânărului care a ucis
alți doi tineri. De o săptămână, televiziunile desfac firul în patru pentru a
explica moartea tinerilor de pe litoral, loviți de mașina condusă de un alt
tânăr sub influența drogurilor. Un caz tragic care a ajuns studiu de caz.
Și vine doamna ministru și evaluează numărul
românilor care sunt consumatori de droguri. Că ar fi milioane! Suntem o țară de
drogați? Mai numărați încă o dată, doamnă ministru! Și a exagera este un păcat.
Iar ascunderea unui viciu este cât două păcate. Olimpiu din Bistrița, cu care
am comentat tristul eveniment, uciderea tinerilor, și viciul ascuns din
subteranele societății românești, a numit consumul și comerțul cu halucinogene,
drogul nerușinării. Cei afectați de acest neajuns nu mai au reținere la nimic,
nu se mai raportează la ceilalți, fac totul după bunul plac, se lasă duși în
alte lumi, de unde mai greu se întorc. Pentru asemenea actori ai răului nu
există etică, nici cultură, nici bună comunicare cu cei din jur.
Doamna ministru a numit această pacoste flagel de
consum și trafic. Cum intră și pe unde această năpastă în țară? Se vede că este
o degradare ascunsă în societate, dar cei în drept nu sunt în stare să găsească
o soluție de depășire a marasmului, sau găsind-o nu au destul curaj să o
exprime. În ultimele zile au început controale mai insistente pentru a
descoperi cuiburile răului. Că nu putem contempla la nesfârșit înfrângerile,
mizeria și umilința unor semeni. Că pericolul este mare și nu este iluzoriu.
Așteptăm să fie ștearsă această oglindă serios aburită.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu