de Gheorghe Pârja
Este vremea concediilor, a plecărilor spre țări
ispititoare, a escaladării munților, unde omul se detașează de grijile
cotidiene. Apoi este caniculă, ori furtuni imprevizibile, așa că știrile meteo
sunt la mare căutare. În acest spectacol lumesc și natural, premierul
guvernului român caută bani să astupe o gaură bugetară pe care nu se știe
precis cine a făcut-o. Știu ei, conducătorii, nu știm noi, cumpărătorii. Că
toate s-au scumpit, mai ales produsele și serviciile. Oamenii cumpără cu
puținul, nu cu multul. Până la un punct este bine, dar de la depășirea
punctului intervine îngrijorarea. Deoarece produsul intern brut al României s-a
bazat pe consum și s-a spus că e ceva nesănătos, deoarece creșterea economică
sănătoasă se bazează pe producție. Dar la noi, asta-i situația. Acum scade
consumul din cauza prețurilor piperate.
Premierul și ai dumisale caută bani prin forme și
reforme diferite. Măsurile puse în acțiune au contribuit la scăderea
consumului, iar producția nu crește, fiindcă au fost descurajate investițiile.
Dar nu vă țin o lecție de economie, ci constat îngrijorări din economia reală.
Sunt amenințate întreprinderile mici, mijlocii din cauza creșterii de impozite
și taxe. Or, se știe că aceste unități economice reprezintă clasa de mijloc a
societății, care asigură stabilitatea. Asta o știm de la școală. Aceste firme
asigură baza economiei, scutesc statul de grija a milioane de oameni, care,
altfel, ar fi o povară pe obositul buget românesc. Nu pricep cum poți lovi în
coloana vertebrală a economiei, atâta câtă este.
Foamea de bani este mare, de aceea se preconizează
măsuri cu urmări imprevizibile. Se vântură ideea unor comasări și tăieri de
sporuri, în numele patriotismului economic. Sintagma aparține premierului, dar
nu ne-a explicat ce să înțelegem prin asta. Despre impozitarea
multinaționalelor nu se vorbește, să nu se supere țările unde își au reședința.
Cum ar fi Austria, care tot îndărătnică a rămas în privința Spațiului Schengen.
De ce noi suntem timizi în privința acestei impozitări, pe când alte țări o
aplică fără emoții. Guvernanții români tot pe oamenii săraci pun presiune, sau
pe firmele mici, românești. Sper să nu se atingă și de cultură. Comasările în
acest domeniu sunt neproductive. Maramureșul are o experiență în această
privință. Sunt domenii prioritare ale societății: sănătatea, învățământul și
cultura. Dacă primele două își strigă durerea foarte des, cultura este de
obicei uitată.
De câte ori l-ați auzit pe președinte, premierii
care s-au perindat, alți lideri politici vorbind despre cultură? Pe indiferența
lor înfloresc mediocritatea, viciul, vulgaritatea și analfabetismul. Onor
oameni politici, cei care lustruiți legi și ordonanțe, ascultați și Academia
Română, care, prin vocea președintelui ei, istoricul Ioan-Aurel Pop, spune
răspicat: „Este bine să nu ne jucăm cu focul! Economiile la buget nu se fac
prin cultură și cercetare, aceste două domenii având nevoie de sprijin din
partea statului, de mecenați și de donatori, nu de restrângeri. Atentatele la
siguranța cercetării și a culturii au dus la decăderea unor națiuni și la
vulnerabilizarea unor state. Academia Română consideră că o națiune care își
tratează marginal tradițiile, valorile și cultura, subfinanțează sau chiar
renunță la cercetarea fundamentală în domeniul științelor exacte și
socio-umaniste, nu-și poate clădi un viitor solid, bazat pe valori perene,
durabile și își dezrădăcinează tinerii.”
Cine vrea să facă reformă administrativă pentru a
aduna bani trebuie să aibă priceperea croitorilor buni. Adică să măsoare de
trei ori și să taie o dată. Doamna Tia Șerbănescu a identificat în peisaj mai
multe instituții care fac umbră realității. De acelea nu se vor atinge,
deoarece au la bază un criteriu politic. Reforma anunțată va stârni nemulțumiri
în toate mediile. Bugetarii au început să se miște, să-și apere drepturile
primite. Se spune că aparatul funcționăresc este stufos, că duce lipsă de
competențe. Dar cine credeți că, în prag de an electoral, se apucă să renunțe
la o parte din bugetari? La voturi, doream a spune. Așa că reforma premierului
român devine de sticlă, casantă la o hurducătură de mișcare socială. Ba mai vin
peste țară și tragediile, cum a fost cea de la Crevedia, care scot la suprafață
multe dintre hibele societății românești. Simt o lentoare peste țară și multă
incompetență în posturi de conducere. Deocamdată, rămân la părerea mea. Va fi,
dacă va fi, o reformă de sticlă.
P.S. Zilele trecute s-au întors de la Centru câțiva
miniștri români care au negociat cu Comisia Europeană noul cadru al reformei.
Se cer taxe și impozite mărite, precum și sporuri la tva. Cu pensiile speciale
nimic lămuritor. Cum v-am spus: reformă casantă! Pe seama noastră!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu