Credincioșii îl cinstesc, joi, 26 septembrie, pe Sfântul Domnitor Neagoe Basarab al Ţării Româneşti. Acesta s-a născut în 1482, la Curtea de Argeș. Neagoe Basarab era descendent al familiei boierilor Craioveşti, ctitorii Mănăstirii Bistrița. Însă, alții susțin că ar fi fost fiul lui Basarab al IV-lea cel Tânăr.
Neagoe Basarab a avut parte de o educație aleasă,
fiind călăuzit în tainele învățăturii de călugărul Macarie de la Bistrița,
patriarhul Nifon, refugiat la curtea Craioveştilor, şi de la Maxim Brancovič.
Dar fiind faptul că era înzestrat cu o inteligență
aparte, Neagoe a ajuns să dețină la doar 19 ani funcția de postelnic în timpul
domniei lui Radu cel Mare. Ascensiunea lui a fost una uluitoare și, așa cum zic
istoricii vremii, a fost „omul epocii sale”.
Cu ajutorul primit de la turci, mai exact a lui
Mehmed Beg, Neagoe Basarab a reușit să-l învingă pe Vlad cel Tânăr, domnul
Țării Românești (1510-1512).
De la Sfântul Ierarh Nifon, Neagoe a deprins taina
rugăciunii isihaste, evlavia și trezvia sufletului, învățătura și înțelepciunea
lui Hristos, dobândind înalt spor duhovnicesc. Înzestrat cu daruri intelectuale
deosebite, el și-a agonisit mai toată știința și cultura teologică a vremii
sale. De aceea, prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, iubitorul de Hristos,
Neagoe, în anul 1512, a fost chemat la demnitatea de Domnitor și Voievod al
Țării Românești. În această calitate a încurajat dezvoltarea comerțului și a
meșteșugurilor, iar pe plan diplomatic a încercat să mențină relații de prietenie
cu Ungaria. A încercat să stabilească relații diplomatice cu Veneția și Roma și
chiar să medieze conflictul dintre creștinii ortodocși și catolici. Continuând
viziunea și obiectivele politice inițiate de Ștefan cel Mare, a încercat să
realizeze o coaliție a statelor răsăritene împotriva expansiunii turcești. În
1517 cere și obține de la Patriarhia ecumenică canonizarea fostului său
învățător, patriarhul Nifon. Pe racla în care au fost așezate moaștele și care
se păstrează la Dionisiu, domnul român este reprezentat închinându-se
sfântului. În anul 1519, Neagoe Basarab împreună cu Ștefan al IV-lea al
Moldovei (Ștefăniță Vodă) au trimis un ambasador la Vatican prin intermediul
căruia „Basarab și aleșii săi fii Theodosie și Petru și urmașii săi și Ștefan
și fiii săi” promiteau că vor participa alături de ceilalți principi creștini
și de papă la „sfânta expediție împotriva lui Selim, tiranul turcilor”. Totuși,
Țara Românească rămâne pe perioada domniei lui vasală Imperiului Otoman.
Neagoe Basarab a făcut donații generoase
mănăstirilor ortodoxe din Țara Românească și din toate țările din Balcani. În
timpul domniei sale a fost construită Mănăstirea Curtea de Argeș, unde se
odihnesc și sfintele moaște ale voievodului. În ședința de lucru a Sfântului
Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, întrunit la Reședința patriarhală din
București, în zilele de 8-9 iulie 2008, s-a hotărât canonizarea Sfântului
Voievod Neagoe Basarab, domnitorul Țării Românești. Cancelaria Sfântului Sinod
a editat Tomosul de proclamare a canonizării Sfântului Voievod Neagoe Basarab,
„care a rămas în memoria poporului român și a tradiției ortodoxe prin opera sa
intitulată Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie, prima
creație de valoare universală a literaturii române, un adevărat testament
duhovnicesc, pedagogic, filosofic și enciclopedic”. Proclamarea oficială a
canonizării a avut loc la 26 octombrie 2008, la Catedrala Patriarhală din
București.
Sursa:
NapocaNews
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu