Începem povestea cu o definiţie. “Mitomania, denumită și minciuna patologică sau impulsul de a minți, nu este o boală propriu-zisă, nefiind integrată în DSM V (Diagnostic and Statistic Manual of Mental Disorders), ci este un simptom al unor tulburări de personalitate. Mitomania poate fi și un simptom de sine stătător, încadrându-se în profilul mincinosului patologic fără o tulburare de personalitate sau organică subiacentă. Mitomania se mai numește și pseudologia fantastică și este un fenomen fiziopatologic care presupune existența unui discurs în care realitatea și ficțiunea se îmbină, persoana cu mitomanie atribuindu-și de multe ori caracteristici pozitive sieși în cadrul respectivului discurs. Este un simptom recunoscut în psihiatrie de peste 100 de ani”.
Ce ne apucă? Păi politrucianismul care a ajuns deja
prea departe. La timpul prezent suntem minţiţi cu o naturaleţe jenantă. Extras
din text publicitar al unui partid la putere. „Statul va aloca 6% din PIB
pentru a continua modelul economic implementat de Guvernul C., concretizat
într-o evoluţie pozitivă a PIB în contextul în care continentul în ansamblu se
îndreaptă spre o recesiune, cele mai mari economii-Germania şi Franţa se luptă
cu probleme economice”. Vă daţi seama ce tari suntem noi? Cum dăm clasă marilor
economii? Staţi aşa, că seamănă ca două picături de apă cu faza din 2008 când
numai noi nu luam măsuri, nu simţeam criza, că eram tot în an electoral. Şi
proşti, şi fuduli cum ar veni. Dar staţi aşa. Că minciuna în sine are şi gradul
ei de perversitate. E ca şi cum Preşedintele ar fi cerut loc pe listă la Senat,
„treaba voastră cum, vă descurcaţi”, ca apoi să zică niznai presei că nu e
normală o lege pentru o persoană, el o va bloca. Revenim la chestii mai importante,
nu la minciuni mărunte, fie ele jenante. Guvernul C. s-a scutit singur prin
ordonanţă de urgenţă de obligaţia de a lua măsuri de austeritate anul acesta.
Este OUG 112 din 23 septembrie, trecută tacit, care anulează deocamdată Legea
responsabilităţii fiscal bugetare 69 din 2010, care cere ca Guvernul să ia
măsuri adecvate dacă execuţia bugetară la 6 luni arată o depăşire a ţintei de
deficit prea mare. Nu vor să fie obligaţi de lege să ia măsuri până după
alegeri. Însă… tot ei ascund că au avut loc negocieri cu UE şi CE şi Banca
Mondială şi avem ţinte promise a fi atinse, pentru a reveni la normal şi a nu
trage Europa după noi. Am zis că reparăm…în 7 ani. Asta nu mai apare la ştiri,
s-a zis şi a pierit.
Şi dacă vă imaginaţi că minciuna şi falsitatea sunt
arme neaoşe româneşti, vă înşelaţi amarnic. Pentru că în acelaşi timp, aflăm că
primarul din New York a luat mită electorală de la un oficial turc. Şi că în
Ungaria vecină se fabrică dosare de furt singurului opozant serios al lui
Viktor Orban, i se cere ridicarea imunităţii parlamentare. China a ascuns, în
încercarea de a se da mare putere militară, că i s-a scufundat un submarin
atomic. Si ne dăm seama că ne-au mai rămas glumele. Bancurile. Hazul de necaz.
Sigur că e bine să fim informaţi, să nu cădem pradă mincinoşilor patologici.
Dar pârghii? O dată la 4 ani, şi atunci, sub presiunea mitelor electorale date
ţintit populaţiei sărăcite, categoriilor defavorizate. Şi atunci? Râdem. De
noi. „Mie-mi place de Isărescu, stă liniştit în Banca lui…”. Cât despre
partide, noile variante extinse ale numelor partidelor mari ar fi, conform
lumii online, Partidul Sărăciei Durabile sau Alianţa pentru Unirea cu Rusia.
Aşteptăm şi celelalte, revenim.
Autor:
Alexandru RUJA
Sursa:
Graiul
Maramureșului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu