de Vasile Bele
N-am scris cu rouă
și doare fiecare clipă
și doarme în vânt
refrenul rugăciunii
N-am scris în umbră
și doare dimineața
altui albastru trimis
în pribegie
N-am scris în zâmbetul
adierii și nici în timpul
altor toamne care-și
arată ruginiul fraged
printre clipe țesute
cu lacrimi de bucurie
N-am scris în verdele-miracol
al celuilalt anotimp
care își privește
în față nașterea unui zbor...
Felicitari pentru poezie, Vasile!
RăspundețiȘtergere