Cri-cri-cri toamnă gri…

„Peste dealuri zgribulite,

Peste țarini zdrențuite,

A venit așa, deodată,

Toamna cea întunecată.”

Circula pe vremuri un banc haios, care suna cam asa…Cică, nu Ciucă, deci cică vine la Palatul Cotroceni un țigan, care îl roagă pe Președinte, sa aprobe ca si ei „colorații” sa aiba propriul lor steag. Președintele aproba cererea, dar ceru țiganului sa-i explice cum va arata steagul cu pricina. Pai cum sa arate…il vom împărti in patru. Sus in dreapta vom pune o vioara – caci asta ne este vocația. Apoi sus in stânga vom pune corbul… Pe urma jos in dreapta vom pune poza dumneavoastră – caci asta este obligația. Si la final jos in stânga vom pune un rahat mare – căci asta ne este situația!

Si într-adevar cam asta este situația…Un mare rahat, intr-un degrade continu. Ma uit afara…ploaie, vant, frig, ceata, umezeala, oameni posomorati si tristi, care fiecare alearga in toate directiile, in toate colturile. Cu folos sau fără folos, dar nici unul nu stie exact unde si de ce ? Viata in ansamblul ei, a devenit o alergatura continua pentru supravietuire. Banala iluzie, cand singura certitudine este eternitatea Lui si la Dumnezeu ! Parca nici timpul nu mai are rabdare. „As da zile de la mine” – ne suna in cap pe vremuri, o manea aflata atunci la mare căutare. Azi, canci. De unde sa-ti mai dau frate, zile de la mine, cand si eu sunt pe minus in calendar ! Alergam si ne fugarim cu totii, dar de scapat, nu scapa nimeni. Cred ca si copiii se concep in lumea asta modernist-progresista tot pe fuga. Nu degeaba natalatatea si longevitatea au atins pragul de avarie. „Aterizam” putini si „luam ascensorul” tot mai multi. Stau asa si ma gândesc – cu ce gândesc, de ce si pentru ce gândesc, nu stiu. Dar gândesc! De unde naiba omenirea azi numara 8 miliarde de suflete ? Bre, imi sopteste mintea mea iubitoare de caterica…aici este exact ca si la Caritasul lui nenea Stoica de la Cluj. Ne spun astia suma de 8 ori…depusa. Dracia asta cu suprapopularea, la pachet cu incalzirea globala este un fel de – serviti va rog ! Luați cu pâine si multa mani-pula-re. Scuzați-mi silabisirea ! Sunt mai sensibil si uneori devin emotiv.

Dar sa revin la vorbele țiganului. Pentru ca personal nu sunt „corect politic”, așa precum Mircea Eliade si-a intitulat nuvela „La tiganci” sau cum producatorul traditionalul „muschi tiganesc” continua sa-l comercializeze sub aceeași denumire, nici eu nu voi schimba denumirea etniei „stimabilului” cu steagul. Din pacate rahatul de care vorbim, nu este nici pe departe un rahat…turcesc. Ci unul care s-ar traduce cam asa…SUA trimite armament cu raza lunga de acțiune in Ucraina, pentru a putea continua si dezvolta razboiul cu Rusia. Israelul a respins propunerea de încetare a focului in Liban si pregătește o incursiune militara la sol, scenariu in care Iranul nu va rămâne deloc pasiv. Consiliul de Securitate de la Kremlin a modificat strategia de securitate a tarii, adică a schimbat doctrina nucleara. Conform noii doctrine, Rusia își rezerva dreptul de a ataca nuclear orice tara, care furnizeaza tehnica militara, care facilitează atacurile in interiorul Rusiei. Adica Occidentul este ras, tuns si frezat. Un Occident care spre deosebire de investițiile masive in infrastructura si resurse ale BRICS-ului, a avut in ultimul timp drept realizare notabila, doar legatul capacului de sticla de plastic! Ei bine acest Occident mobilizeaza acum resurse imense pentru reconstructia Ucrainei, la pachet cu scăderea fara precedent a nivelului de trai din tarile membre UE. Apoi carentele de materie cenușie de la Casa Alba, au dus SUA in pragul unui razboi civil intern. O SUA care s-a jucat aberant de prostește cu marile rivale China si Rusia, iar acum culege fructele amare ale intrării intr-un hulou necunoscut. ONU a adoptat „Pactul pentru viitor” – adica o noua ordine globala, bazata pe tirania tehnologica, digitala, climatica si medicala. In plus pe plan spiritual, popicul Francisc ne serveste „meniul zilei” cu unificarea ecumenica a Pastelui. O unificare de care Ortodoxia are nevoie, precum are nevoie chelul de tichia de mărgăritare. Pana una-alta, Lumina Sfanta se petrece an de an la Biserica Sfantului Mormant din Ierusalim, doar in sambata dinaintea Pastilor Ortodoxe…nu Catolice, nu Protestante, nu Evreiesti. In Împărăția lui Dumnezeu, formula „proletari din toate tarile, uniti-va”, nu prinde. Crestinatatea se va putea uni doar prin Har, Adevăr si Lumina. Si multa Iubire!

„Ingrediente” de care suntem si noi cam străini. Se spune ca unde nu-i cap, vai de picioare. La fel suna unde nu-i iubire, vai de ea fericire ! Nu degeaba spune psalmistul – „unde-i pace si iubire, este noroc si fericire”. Noroc si fericire care au devenit in Romania, un fel de floare de colt. Avem in schimb pe toate canalele si in intreaga mass medie, un adevarat concurs de minciuni. Parlamentul României este un fel de dineu cu prosti…si cu hoti. Iar Ali Baba cu ai lui 40, plus încă o duzina de hoti, tronează liniștiti cu toții pe la Palatul Cotroceni versus Palatul Victoria. Principiul exclusiv după care se conduce politicianul si politrucul fără Dumnezeu este…ridica-te tu, ca sa ma așez eu ! Zero moralitate, principii sau crez ideologic. Un veritabil Baraba al timpurilor in care traim. Am avut parte dupa debarcarea „cârmaciului” Nicolae, de 10 ani cu Iliescu, urmați de alti 10 cu Basescu si terminam inca 10 cu pacostea asta de Iohannis…Dar stati asa si nu mânați, langa viitorul bou va alaturati. Inca 10 ani cu nenea Geoana, ca sa fie complet „careul de Ași” !

Nu-i asa ca a avut dreptate, tiganul cu steagul lui?!? Rahat mare, monșer ! Cri-cri-cri toamna gri….

 

Cristian Ardeleanu