Lada de zestre a poporului român conţine, dincolo de ADN şi de mod de gândire, o comoară: proverbele noastre neaoşe, o esenţă a tuturor lucrurilor pătimite de popor de-a lungul istoriei sale. Se extinde la fiecare popor, e drept, dar ne referim la noi. Şi interesant, sunt la fel de credibile azi ca acum 100 sau 1000 de ani. „Lupu-și schimbă părul, dar năravul ba./Nu da vrabia din mână pentru cioara de pe gard. /Nu tot ce zboară se mănâncă.” Şi aşa mai departe.
Dar să le aplicăm la ce trăim acum? Adică, nu în
general, ci ACUM? Gigi Becali intră în lista de parlamentari a AUR, după ce mai
ieri zicea că-l caută Simion să-i ceară bani. „Prostul nu e prost destul, dacă
nu e și fudul!” Clar? Clar. PSD a votat în unanimitate să nu dea drept
preşedintelui să candideze la Senat. Suntem ironici, dar „Prostia și domnia se
plătește”. De nu cumva chiar „Pică pară mălăiaţă în gura lui Nătăfleaţă”.
În altă ordine de idei, ne-ar durea inima şi de
palestinieni că li se dărâmă locuinţele, ba şi de israelieni că plouă cu
rachete la ei de o vreme, în loc de ploaie-ploaie. Ba şi de hezbollahi că le-au
explodat în mâini pagerele şi staţiile de emisie recepţie…”A împuşca doi iepuri
dintr-un foc”, am zice noi. Dar cum să ţi se rupă inima de oameni mici şi răi
care nu văd în faţă decât răzbunare, bombe, gâturi tăiate, Allah şi Moise,
Coran şi Torah? Ireconciliabili, războinici până la prostie, până la limita
propriei distrugeri, în numele…Credinţei? În secolul 21 mileniul 3. Dar zeii, zeii
lor, unde-s? S-ar presupune că sunt zei paşnici, i-ar putea opri. Dacă ar
putea. Dacă ar exista. „Ajută-te singur şi Domnul te va ajuta” zice
înţelepciunea românească. Numai că da, tot a noastră înţelepciune zicea şi
„Capul ce se pleacă sabia nu-l taie”, iar acum fugim de istorie, o rescriem cu
fapte de vitejie ce nu s-au prea petrecut.
Ba ne-ar fi milă şi de ucraineni. Doar că, vedeţi
Dvs, ne-am oxidat, am obosit. Îi vedem cum fug cu zecile de acasă, de la
propriul război. Nema patriotism! Ba chiar ne-ar fi milă de boschetarii,
pensionarii, liceenii ruşi ce ajung carne de tun. Dar îi vedem dând declaraţii
belicoase, sunt îmbuibaţi cu propaganda Poporului Ales ce trebuie să
stăpânească. Că de nu, dăm cu bomba. Aceeaşi Mărie cu altă pălărie, cum ar zice
proverbul românesc. Şi aici, la fel de ireconciliabili, iar dacă ne punem să
judecăm mai din adânc, să nu uităm că de-o parte şi de alta sunt
catolici-ucrainenii şi ortodocşi-ruşii. Şi de aici ne întoarcem iar la
mentalitatea de acum mii de ani?
Ni se mai rupe inima de careva? Uite ştire. „Cel mai
înfricoșător e că am început să-i pierdem și pe români. Hotelierii bulgari se
plâng că nu mai au destui turiști nici de pe piețele sigure”. Cum am zice noi?
„Dă-i nas lui Ivan, că se suie pe divan.”
Lista e interminabilă. De griji ale altora ce nu ne
mai impresionează. Într-o lume şi da, la o generaţie ce a trecut prin aproape
toate relele, de la încălzire globală la comunism, de la revoluţie la război în
vecini, de la criză economică mondială la…altă criză economică, aproape că
nu-ţi mai prea pasă, sensibilităţile scad direct proporţional cu chiorăitul din
burtă. Şi la fel de interminabilă e şi lista înţelepciunilor noastre neaoşe.
„Fă bine și așteaptă răul. Ferește-mă, Doamne, de prieteni, că de dușmani mă
feresc singur. Ferește-te de proști, pentru că au mintea odihnită. Fă-te frate
cu dracul până treci puntea. Ferește-te de câinele mut și de omul tăcut.
Fiecare greșește, dar numai prostul repetă greșeala. Foamea e cel mai bun
bucătar. Frate, frate, dar brânza e pe bani. Frâul de aur nu face calul mai
bun. Fuga e rușinoasă, dar sănătoasă. Găina bătrână face ciorba bună. Găina
vecinului pare curcă”. Doar de le-am şi aplica.
Autor: Alexandru Ruja
Sursa: Graiul
Maramureșului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu