Eu unul nu mă îndoiesc de spusele lui Nicolae Ciucă. Sunt prea multe argumente logice că generalul spune adevărul. „Eu am discutat cu domnul Marcel Ciolacu, nu cu partidul. Ca atare, înțelegerea a existat pe acest demers.” (Nicolae Ciucă)
În fapt, chestiunea importantă din afirmația
generalului nu-i faptul că Marcel Ciolacu o dă la întors, ci că generalul se
străduie să-și țină o promisiune exact cînd Klaus Iohannis se prăbușește, cînd
toată lumea mușcă din el ca dintr-un bivol rănit rămas în urma turmei?
Explicația este simplă. Cîndva Nicolae Ciucă s-a
înțeles cu președintele și i-a promis. Au pus la cale inclusiv devansarea
alegerilor. Dacă nu ține cu NATO, nici la Comisia Europeană, el îl rezolvă
pentru Senat și-l trece în fruntea listei PNL.
Militarul a rămas și nu s-a adaptat la politică. A
făcut un legămînt și vrea să se țină de cuvînt. Și, dacă nu poate, măcar să
arate că nu este un ticălos care se sucește.
Preferă Nicolae Ciucă onoarea celui învins față de
ticăloșia învingătorului? Sună frumos, chiar tragic. Poate chiar ofițerește.
Dar sentimentul datoriei față de un binefăcător nu depășește caracterul de
anecdotă politică.
Nicolae Ciucă consideră că a fost desemnat de Klaus
Iohannis ca premier și că îi este dator. Nu realizează că în mintea de primar
provincial a lui Iohannis el reprezenta o soluție și o garanție pentru liniștea
și siguranța președintelui.
Îndatorarea pentru un serviciu făcut cîndva nu prea
funcționează în culisele politicii. Mai ales pe meleagurile noastre.
În cazul lui Nicolae Ciucă, sentimentul de
îndatorare nu poate fi egal cu sentimentul datoriei.
Pentru un serviciu nu poți sacrifica un partid și
nici o țară. Numai cel nechemat poate pune o favoare pe un cîntar cu datoria
față de neam.
Autor:
Cornel NISTORESCU
Sursa:
https://www.cotidianul.ro/nicolae-ciuca-onoarea-si-politica/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu