PE URMELE lui EMINESCU la VIENA sau DOR DE EMINESCU

Întotdeauna nouă, românilor, ne este dor de Eminescu. El reprezintă nuanțe ale iubirii profunde, sondări ale inimii! Bucurii și dureri ale iubirii – căci nu poate fi o fericire veșnică  aflându-se de cele mai multe ori în mijlocul naturii, din ale cărei frumuseți își hrănește ființa, iar atunci când se află în interiorul unei odăi, privește și înțelege mișcarea și glasul naturii. Eminescu  reprezintă unicitatea.El a redat farmecul și durerea dragostei, căci iubire înseamnă a primi și a dărui, și uneori dăruiești prea mult, storci ființa ta ca pe o rufă, dai totul și simți că nu mai primești nimic din ceea ce ți-ai dori… Sau, se întâmplă să ți se ofere totul și tu să nu mai poți dărui ceea ce visai cândva să dăruiești… În realitate, așa cum se poate constata din poeziile sau scrisorile sale, viața i-a fost o suprapunere de cicluri formate din vise frumoase și din dureri datorate impactului cu realitatea .‚Eminescu este unul din exemplarele cele mai splendide pe care le-a produs umanitatea. Avem convingerea că dacă mai trăia, sănătos, încă douăzeci de ani, el ar fi fost considerat, fără putință de contestare, ca unul din cei mai mari creatori de poezie din întreaga literatură a lumii. […] Dar Eminescu nu este numai un poet de geniu. Este ceva mai mult. El este cel dintâi care a dat un stil sufletului românesc și cel dintâi român în care s-a făcut fuziunea cea mai serioasă a sufletului daco-roman cu cultură occidentală.’ (Garabet Ibrăileanu)

La ȋmplinirea a 136 ani de la marea trecere ȋntru veşnicie a nemuritorului nostru poet naţional Mihai Eminescu – la statuia lui aşezată ȋn faţa Bisericii ortodoxe române, Învierea Domnului şi Sf. Ap. Andrei, din Viena s-a făcut o pomenire. La Viena, Mihai Eminescu a cunoscut schimbările importante de pe Ringstrasse din acea vreme, s-a bucurat de viața teatrală vieneză, ca spectator frecvent al Hofburgtheater (acum Burgtheater), a cunoscut bucuria revederii cu foști colegi din vremea școlii și – mai ales – cu Ioan Slavici. Slujba de pomenire a fost sâvăvârşită de către Preotul Nicolae Dură şi au fost depuse coroane de flori din partea Ambasadei României în Austria , a Institutului Cultural Român din Viena, Asociaţiei Mihai Eminescu şi a Asociaţiei Unirea din Viena. Au participat: din partea Ambasadei României la Viena: Excelenţa Sa Doamna Andrea Amza-Andras, Însărcinat cu afaceri a.i al României în Austria, Doamna director ICR Viena, Andrea Dincă, Doamna Dr. Aurica Ichim, Directorul Muzeului Regina Maria din Iaşi, Domnul Dr. Dan Dulciu, Vice-preşedinte al Asociaţiei Mihai Eminescu din Viena, Dipl. Ing. Arhitect Mihai Popescu, Preşedintele Asociaţiei Unirea, Doamna Zenovia Zamfir,scriitor , iniţiatorul şi coordonatorul proiectului „Caravana Iubirii Fără Frontiere – Maica Domnului – Nădejdea noastră”, Mioara Ohîi,poetă, şi Maria Nicolae,publicist din Râmnicu Vâlcea,  şi Mihai Bodogan,artist cultural, şi Delia Sîrbu,publicist din Hunedoara , enoriaşi şi prieteni ai parohiei .Caravana Iubirii Fără Frontiere ajunge pentru a treia oară la Viena – un dar pentru sufletul românesc din diaspora .  Biserica Ortodoxă Română „La Sfânta Înviere” și „Sfântul Apostol Andrei” din Simmeringer Hauptstrasse 161, Viena a găzduit un nou popas al Caravanei „Iubirii Fără Frontiere, Maica Domnului – Nădejdea noastră”, o inițiativă cultural-spirituală cu profunde ecouri în inimile românilor risipiți prin Europa. Scriitori, poeți, artiști din România și diaspora, suflete iubitoare de neam şi ţară, s-au  adunat într-un cerc al prieteniei și al cuvântului dăruit cu har. Prin vers, muzică și rugăciune, acest eveniment a fost o binecuvântare, o fereastră spre acasă, o reîntâlnire cu valorile profunde ale identității noastre. România a venit  în inima Vienei nu doar prin artă, ci prin emoție vie. Fiecare gest, fiecare cuvânt, fiecare lacrimă discretă din ochii celor prezenți a spus povestea unei legături care nu se rupe, între sufletul românesc și rădăcinile  străbune. Alexandru Surdu a consemnat faptul că Eminescu a fost una dintre „personalitățile hibride, filozof-poet.” Noica îl considera etalonul poeziei românești spunând că „Arborii nu cresc până în cer. Nici noi nu putem crește dincolo de măsura noastră. Și măsura noastră este Eminescu. Dacă nu ne vom hrăni cu Eminescu, vom rămâne în cultură mai departe înfometați.”

Seara a fost incendiară la Institutul Cultural Român de la Viena ! Am cunoscut un tânăr pianist de excepţie Mario Victor Lucaci, elev la Colegiul Naţional de Artă Octav Băncilă din Iaşi, clasa profesor dr. Roxana Ota. Studiază pianul de la 6 ani ,fiind laureat a numeroase competiţii naţionale şi international .La vâsta de 8 ani şi jumătate a participat la primul concurs international , „Ville de Gagny”,Franţa categoria 8-12 ani ,unde a câştigat trofeul „Jeunes Talents”.Din palmaresul său impresionant amintim concursul Dinu Lipatti- Roma ,Premiul I,concursul Mozart – Franscati – Italia ,Premiul I absolut,Concursul Paola Galdi Coata Amalfi – Napoli – Premiul I. „ Klavierwettbewerb”,Berlin Germania Marele Premiu,concursul Amadeus .

Lazise –Italia- Premiul I absolut, concursul „Orbetello PianoCompetition , Italia,Premiul I, concursul „Serghei Rahmaninov şi multe altele.Tânărul şi talentatul pianist este apreciat de către membrii comiiilor de specialitate pentru tehnica excepţională, virtuozitate şi un mod aparte, personal, de a transmite mesajul artistic.

Am fost  împreună în această zi de lumină și dar, pentru a primi, dar mai ales a dărui, hrană pentru suflet și încredere în ceea ce ne unește. Eminescu este în sufletul românilor! Îl iubesc !

 Mioara Ohîi