Sunt un nor
Un nor trecător,
Natura prinsă printr-un gest
făcut într-un joc copilăresc,
Un simulacru de cuvinte-cheie
scrise peste fatidice momente
Neliniștite vremuri ne apasă
ce vin din nou în prag
Norii decid singuri destine
Idei ce nu ne vin în minte
Iubiri ce nu mai umple inimi
Iar sorțile numără învingeri
Un gest insalubru făcut în tăcere
Zilele nu mai sunt efemere,
Iar nopțile ascunse-n mistere
nu mai sunt eterne,
Cuvinte-nepotrivite stau,
pe statui abandonate
Statui ce-au rămas fără glas,
și nici frica nu le mai rămâne în vene
cum nici spaima nu mai întoarce
limbile de ceas,
Suflete rănite ce niciodată nu vor piere
din vremuri tulburi unite-n vechi direcții
gesturi răpuse-n lumi apocaliptice
încremenite-n priviri strivite
pe nori, dus pe valurile vântului,
valurile gândului.
Firicel de iarbă
Prind cuvinte poleite cu praf de stele
Prin glasul scos din goarnă
Lupt cu lacrimile în zilele de foc
Scot trecutul din țărână
Drame ce nu se văd de atâtea furtuni
Trecute peste chipuri hispanice
Ultima dorință scăldată-n noapte
Se mai văd urmele pașilor grăbiți
Zile eterne frânte-n șoapte
Îți citesc din priviri a tale destine !
Cruci de piatră stau rezemate
în eter,
Inimi ce nu mai cară poveri,
La marginea universului am găsit
Un firicel de iarbă….
Sunt un vis
Sunt un vis trecător
Trecut pe la porțile nopții
Îmi șoptește pasărea descântece
Sunt un vis firav într-o licărire de stele
Ce stă neclintit pe un fragment din noapte
Stau pe marginea nopții și aștept gândul bun
Nu sunt ca pasărea ce zburdă lin printre șoaptele noastre
nici ca norii ce adună lacrimi,
nici ca furtunile ce își jertfesc planetele
Trec printr-un vis șters ușor de o mână invizibilă
Prin pașii mărunți în noapte,ce nu lasă urme la prima
adiere de vânt.
Sau poate sunt urmele unor pașii minusculi ce trec grăbiți în noapte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu