Paul Dragos Aligica: “Ca să înțelegem cum am ajuns la actuala situație – o criză profundă a României sub toate aspectele sale”

Ca să înțelegem cum am ajuns la actuala situație – o criză profundă a României sub toate aspectele sale – trebuie să înțelegem cum a funcționat și cum funcționează sistemul și rețeaua căreia îi datorăm această stare de fapt. Asta ne ajută -intre altele- să înțelegem și logica linșajelor publice executate regulat de sistem si oamenii săi.

Să începem prin a nota că, indiferent de explicațiile propagandei generate de acest sistem și de rețeaua lui, actuala criză NU este rezultatul „istoriei milenare a poporului român”, al tradițiilor, al culturii, al „naturii metafizice a românului”, al comunismului, al “interbelicului”, al religiei, al „felului nostru de a fi” sau al altor instrumente retorice de revizionism si deconstructivism istoric și de diversionism care au fost folosite pentru a confuziona, sufoca și dezarticula opinia publică și dezbaterea din România cu privire la situația prezentă.

Cauza principală a crizei actuale este legată de o pătură socială asociată unui sistem instituționalizat în viața publică și privată și în principalele instituții ale statului român, sprijinit de un imens aparat de propagandă și măsuri active, care execută operațiunile necesare pentru menținerea acestui sistem și a grupărilor dirigente asociate lui.

Esențial pentru consolidarea și controlul pe care sistemul îl exercită astăzi asupra României a fost o strategie de lungă durată de toxicizare, subminare și neutralizare a unei întregi zone a spectrului politic românesc: dreapta și centru-dreapta. Asta a bulversat si inacapacitat structural sistemul politic românesc si asa precar si fragil.

IDEEA STRATEGICĂ

Actuala situație de haos și confuzie cu privire la ce este dreapta și ce este stânga în România nu este, așadar, un accident. Ea este rezultatul unui proces deliberat, calchiat sincronist din retetarul occidental de profil, si desfășurat pe aproape două decenii. Proces accelerat în ultimii zece ani.

Obiectivul strategic a fost foarte clar: subminarea, toxicizarea și neutralizarea unei părți a spectrului politico-ideologic care reprezintă mai mult de jumătate din electoratul român și care constituie, în arhitectura politică a României contemporane, dimensiunile naționale, identitare și suverane ale poporului român.

În mod normal, spectrul politic românesc ar trebui să reflecte atât aspirațiile globale și cosmopolite, cât și pe cele naționale și tradiționale. Ambele sunt necesare bunului nostru mers istoric.

Strategia aplicată a vizat însă distrugerea unuia dintre motoarele fundamentale care ar fi trebuit să asigure funcționarea echilibrată și constructivă a statului național și a societății românești.

Răul produs este, așa cum vedem, imens: actualul sistem politic, inclusiv arhitectura lui ideologică, nu mai reprezintă într-o manieră corectă și funcțională dinamica și forțele reale necesare pentru ancorarea României și funcționarea ei ca democrație în lumea contemporană.

În schimb, avem o farsă: poziții de stânga, centru-stânga și chiar extremă stângă sunt prezentate ca fiind de dreapta; conservatorismul românesc este redus la o butaforie cu intelectuali publici defazați; iar libertarianismul și liberalismul românesc sunt, de fapt, formule de stânga camuflate exhibiționist într-o gesticulație confuză, dar ferm propagandistică. Tot ce scapă acestui spectru de construct artificial și diversionist este imediat etichetat prin definiție drept neadecvat, periculos, „vândut”, destructiv sau desuet.

Odată ce observăm cum a fost executată această strategie și îi înțelegem logica, realizăm mult mai clar care sunt parametrii situației actuale: un peisaj doctrinar golit de sens, redus la etichete, demascări și la o retorică delirantă repetată mecanic despre „putinism”, „extremism”, „fascism”, europenism etc.

IDEEA TACTICĂ

Aici lucrurile sunt foarte simple: observati mecanismul circular prin care s-a reușit practic toxicizarea unui întreg segment ideologic, doctrinar și politic, care în mod normal ar fi absolut necesar bunei funcționări și echilibrului României contemporane.

Pasul 1: Prin campanii repetate de propagandă, culoarul de dreapta și centru-dreapta este declarat „toxic”, printr-o serie de asocieri negative difuzate pe nenumărate canale și în multiple forme, fără nicio justificare reală, în afara intenției de a contamina și compromite domeniul respectiv. Tot ceea ce este asociat cu acest spațiu este definit din start ca fiind extremist, controversat, negativ, penibil, irational, periculos etc.

Pasul 2: Orice persoană care încearcă să își asume public aceste idei sau poziții, ori să intre pe acest teren în viața publică, devine imediat obiectul unui baraj propagandistic demolator, menit să o delegitimizeze si intimideze. Minciuna, calomnia, atacul la persoană, măsurile active de intimidare – nimic nu lipsește din aceste campanii.

Există certitudinea că, chiar și un „sfânt”, dacă ar anunța o poziție favorabilă acestui culoar, în mai puțin de 48 de ore centrala de propagandă și de măsuri active ar arunca asupra lui toate formulele deja arhicunoscute de linșaj și decredibilizare, transformându-l în percepția publică într-o persoană „nefrecventabilă” cu “derapaje obscurantiste”– sintagme favorite ale „lumii bune” pe pilot cerebral automat, asociate cu aparatul propagandistic.

Astfel, circularitatea devine completă. Aparatul de propagandă, prin vectorii săi, poate spune: „Vai, poate că ideile sunt bune și necesare, dar de ce nu sunt reprezentate de oameni de calitate? Aș fi primul care… dacă ar fi acolo asemenea figuri decente!”

Dacă însă oameni de calitate sau de competenta încearcă să facă acest pas, exact același aparat se mobilizează pentru a-i discredita prin toate mijloacele: controversat, securist, naționalist, extremist, putinist, trumpist, corupt, incompetent – insulte, intimidare, atac la persoana, la familie, la reputatie etc etc etc. nimic din arsenalul propagandei și al măsurilor active nu lipsește. Fapte documentabile, nu speculatii. Patternuri, nu proiectii.

IN LOC DE CONCLUZII

Avem, așadar, o înțelegere atât a strategiei, cât și a tacticii. Știm acum că oricine – oricât de bun profesionist, cinstit sau capabil – încearcă să pătrundă în zona vizată de campaniile de toxicizare și demantelare, va fi imediat ținta unor astfel de operațiuni. Asa s-a ajuns aici…

Dar de aici un efect interesant: In acest moment, dupa explozia de dezvaluri privind natura si original sistemului si dupa criza acuta in care au bagat tara, a fi atacat de vectorii cunoscuți ai propagandei și ai măsurilor active ale sistemului a devenit un certificat de bonitate.

Problema acestei strategii (și tacticii aferente) este asadar că se pare a ajuns la capătul funiei: nu doar că a „băgat România în gard”, si a împins-o periculos pe marginea prăpastiei dar, mai mult, în plus si mai important, și-a epuizat resursele de credibilitate.

Promotorii ei nu mai intimidează sau sperie. Sunt pur și simplu defazați, incoerenți, penibili si par din ce in ce mai disperati.

Autor: Paul Dragos Aligica