Pentru că toată lumea vorbește despre învățământ, mi-am amintit o întâmplare din cele câteva luni din 1989, când am fost profă navetistă, într-un sat de pe lângă Iași.
"To'așu" stabilise că nu trebuie să existe corigenți și
repetenți. Directorul școlii m-a anunțat că trebuie să mergem pe acasă pe la
copchii, să le dau notă la română.
Ne-am urcat într-o căruță și am purces. "Băietu'" care mâna caii
era gătit și, cum zicea el, avea și "crevată". După vreo cinsprezece
minute de mers pe lângă păpușoi, își face curaj flăcăul:
- Apăi... mie-mi plași di tini... Dacă ni luăm, ni fași tata casî în
curti... Dom' profesor o zâs cî ni cununî... Ie grieu sî șii profisoarî
sângurî...
L-am refuzat. Nu m-am ales cu "barbat cu casî", ci doar cu râie
și păduchi, de m-a spălat maică-mea în disperare.
Tare bine mai era în comunism...
Gabriela
GAVRIL
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu