Mitropolitul Andrei: Catedrala Națională

 

Pe 26 octombrie 2025 se va sfinți Catedrala Mântuirii Neamului. Această „ctitorie pentru veșnicie”, cum o numește Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, este cea mai mare realizare din România în vremurile moderne și contemporane.

În rânduiala sfințirii bisericii citim și această cerere din rugăciunea lui Solomon de la târnosirea templului din Ierusalim: „Să-Ți fie ochii Tăi deschiși ziua și noaptea la templul acesta, la acest loc pentru care Tu ai zis: «Numele Meu va fi acolo; să asculți strigarea și rugăciunea cu care robul Tău și se va ruga în locul acesta. Să asculți rugăciunea robului Tău și a poporului Tău, Israel, când ei se vor ruga în locul acesta; să asculți din locul șederii Tale cel din ceruri, să asculți și să miluiești»” (3 Regi 8, 29-30).

Ca să se ajungă la acest moment a fost nevoie de mult zbucium și dăruire și acum toate s-au împlinit. Este dificil să facem rezumatul tuturor eforturile ce s-au depus, dar rezumativ, vine în ajutor Tudor Arghezi: „Altarul ca să fie și pietrele să ție, / Cer inima și viața zidite-n temelie”. 

Pe bună dreptate, Nicolae Noica, referindu-se la această lucrare unică, și-a intitulat cartea de prezentare „Catedrala Mântuirii Neamului – Istoria unui ideal”. În „Cuvântul înainte”, Părintele Patriarh Daniel subliniază faptul că „cine citește cu atenție cartea Catedrala Mântuirii Neamului – Istoria unui ideal este surprins de modul și nivelul discuțiilor ce s-au purtat – în presa românească în perioada interbelică – cu privire la Catedrala Patriarhală. Din rândurile acestei lucrări reiese clar mandatul pe care Noi, în calitate de Patriarh, împreună cu Sfântul Sinod, cu clerul și credincioșii, l-au primit de la înaintași pentru a înfăptui acest ideal, construirea noii Catedrale Patriarhale, care este, în același timp, o necesitate practică și un simbol spiritual național”.

Evaluarea finală a proiectelor depuse la concursul de proiectare pentru Catedrala Națională s-a făcut între 30 iunie și 1 iulie 2010. Ședințele au fost prezidate de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, iar câștigător a fost proiectul nr. 2 propus de S.C. Vanel Exim S.R.L. – Bacău. După primirea autorizației de construcție, pe 2 septembrie 2010, pe 3 septembrie s-a făcut rugăciunea de începere a lucrărilor. Avea să se realizeze un ideal așteptat de peste un secol.

Regele Carol I înaintase Camerei Legislative un proiect pentru construirea unei Catedrale în capitală. În anul 1884, bugetul statului prevedea 5 milioane de lei (aur) pentru acest proiect, ceea ce reprezenta 5% din bugetul statului.

În 1900, Sfântul Sinod preia sub patronajul său construirea Catedralei. După Marea Unire din 1918, Mitropolitul primat Miron Cristea face demersul pentru construirea Catedralei ca o recunoștință adusă lui Dumnezeu pentru înfăptuirea României Mari. La rugămintea sa, Regele Ferdinand adresează Sfântului Sinod, la 10 mai 1920, un hrisov regal prin care se afirmă hotărârea sa de a ridica în București o biserică monumentală, în amintirea victoriei armatelor române în războiul de întregire.

La 4 februarie 1925 ia ființă Patriarhia Română, iar la 1 noiembrie 1925 este întronizat ca prim patriarh Miron Cristea. La 3-4 februarie 1926, Consiliul Național Bisericesc hotărăște înființarea unei comisii care, în înțelegere cu Primăria Capitalei, să aleagă locul pentru construirea Catedralei.

Patriarhul Miron Cristea s-a oprit asupra locului de la poalele Dealului Mitropoliei. A intervenit apoi criza economică, cel de-al doilea Război Mondial și perioada comunistă, când lucrurile au stat pe loc.

Patriarhul Teoctist reia discuțiile referitoare la Catedrală și, pe 5 februarie 1999, în parcul din Piața Unirii, așază o cruce unde ar fi fost intenția să se ridice Catedrala. Erau de față președintele României Emil Constantinescu, prim-ministrul Radu Vasile, președinții Camerelor și, desigur, membrii Sfântului Sinod.

Primăria Municipiului București propune o nouă locație pentru construirea Catedralei pe Dealul Arsenalului. În acest sens, Guvernul a promovat Ordonanța de urgență nr. 19/ 17 martie 2005. Este cel mai potrivit loc și cel mai înalt din București. Locul a fost acceptat și de Patriarhie.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel pune piatra de temelie a noului edificiu pe 29 noiembrie 2007. La acest eveniment au participat membrii Sfântului Sinod, prim-ministrul României, președintele Senatului, foștii președinți ai statului, miniștri, parlamentari, personalități ale instituțiilor centrale și locale și mulți credincioși.

Așa cum spun versurile lui Tudor Arghezi, eforturile ce s-au făcut sunt multe. Însoțit de Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, Patriarhul nostru Daniel, pe 25 noiembrie 2018, sfințește interiorul Catedralei și pune moaștele în Sfânta Masă. La cel de-al doilea hram, Sf. Ap. Andrei, participă la Liturghie Preafericitul Teofil al III-lea, Patriarhul Ierusalimului.

Anul acesta, pe 26 octombrie, va avea loc marele eveniment de sfințire al ansamblului Catedralei, al picturii interioare și de proslăvire a Preasfintei Treimi, pe care O rugăm să aibă grijă de Biserica Ortodoxă Română.

 † ANDREI

Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului

şi Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului