Mihai Târnoveanu: Transilvania nu poate fi anexată de Ungaria, dar Basarabia se poate reuni cu România

Transilvania nu poate fi anexată de Ungaria, dar Basarabia se poate reuni cu România dacă extragem cuplul Soros-Ursula din politica ei.

Acesta este adevărul bazat atât pe argumentele istorice (Transilvania și Basarabia sunt provincii milenare românești) dar si pe cele strict „tehnice”, care contrazic teoria că dacă „luăm” Basarabia, pierdem Transilvania. În primul rând, Basarabia (cea mai mare parte din ea) este acum un stat de sine stătător (desigur, artificial), anume Republica Moldova. Dacă instituțiile abilitate (Parlament, Curtea Constituțională, Președenție) a două state, în urma unui referendum decid unirea nu se încalcă nicio convenție, normă internațională. Nu se încalcă principiul integrității teritoriale, acesta protejand statele împotriva unei agresiuni externe, nu se referă la propria voință a statelor respective. Cel mai elocvent exemplu/precedent este reunirea celor două germanii (RFG, RDG) în 1990.

Pe cealaltă parte, Transilvania este parte componentă a statului român, ruperea ei de România și anexarea de catre Ungaria nu ar însemna o voință a două state, prin simplul fapt că Transilvania nu este un stat iar raptul teritorial ar încalca absolut toate normele internaționale. Ungaria știe acest lucru și de aceea militează într-o primă etapă pentru autonomia teritorială a unei părți din Transilvania, adică reconfigurarea teritoriului trasat de Dictatul de la Viena într-o regiune autonomă pentru a deveni mai apoi un stat de sine stătător. Dar chiar și așa, „chestiunile tehnice” referitoare la procentele etnice sunt net în favoarea noastră. În Republica Moldova (fără Transnistria) românii (excludem inepția diferenței dintre români si „moldoveni”) sunt in proporție de 86%, minoritățille având 4% ucrainieni, 3,5% rusi, 4% gagauzi. De asemenea, în regiunea fostului Dictat de la Viena vizată de Ungaria, procentul românilor este covârșitor. Și acest aspect desigur este cunoscut la Budapesta și de aceea, Ungaria vizează pe lângă traseul autonomist propriu-zis, dominarea economică și culturală a Transilvaniei prin „anexarea”/ infiltrarea puterii politice de la București, aspect mult mai realist și pragmatic decât anexarea propriu-zisă. Principiul este că nu ai nevoie să ocupi cu „tancuri” un teritoriu, atât timp cât îi folosești resursele materiale si umane.

Am vorbit până acum de avantajele noastre, expunem însă și lipsurile. Ungaria are din nefericire o voință politică care face tot posibilul să transforme România într-o colonie generatoare de resurse. Face investiții masive în nucleul ei dur din România, Covasna, Harghita, Mureș, Cluj, Satu-Mare pentru a-și asigura bază electorală, economică, culturală, nucleu care exercită influență adiacentă pe o arie mai largă. Acestui desant nu i se împotrivește mai nimeni în România din considerate geopolitice diverse, uneori inexplicabile si chiar contrare. Din păcate. Pe cealaltă parte, în „chestiunea” Basarabia, puterile politice de la București și Chișinău sunt înțepenite într-o viziune ineptă si trădătoare, nu simt vremurile, rămânând ancorate în corectitudinea politică marca Soros-UE. Să nu cumva să deranjam pe cineva! Fără să „deranjam”, fără curaj și viziune, niciodată nu vom face nimic. Nimeni nu ne bagă ceva „în traistă”, căci fiecare își vede propriul interes, iar România întreagă nu este prioritatea nimănui, ci doar a noastră, sau cel puțin ar trebui să fie. Iar pentru ca România să fie întreagă, trebuie făcut primul pas, cel mai simplu, reunirea cu Basarabia care se cheamă acum Republica Moldova. Celelalte părți, care aparțin acum Ucrainei vor reveni la noi doar dacă vom fi mai puternici. Si dacă tot am vorbit de aspecte „tehnice” si drept internațional, nu-mi aduc aminte ca teritoriile românești care aparțin acum Ucrainei să fie ale ei în urma unui referendum, a unei decizii populare, ci a unui rapt teritorial executat de un regim comunist, anume Uniunea Sovietică, așa cum și teritoriul românesc ocupat de Imperiul austro-ungar și doar patru ani de Ungaria lui Horthy a fost un rapt teritorial, executat de Dictatul de la Viena.

România nu este nici România mică, nici mare, ci România Întreagă, adică România: țară care cu adevărat ar putea avea potențial geopolitic dacă ar avea politică, adică curajul geografiei complete.

Dr. Mihai Târnoveanu