1.Nu-i cere omului mai mult decât poate să dea, ci
caută să-i dai mai mult decât speră el să primească.
2.A te încrede prea mult
în semeni înseamnă să cauţi fericirea în dezamăgiri garantate, a nu te încrede
deloc în semeni înseamnă să-ţi afli fericirea într-o amăgire înverşunată.
Tragedia omului rezultă din dificultatea aflării căii de mijloc.
3.E mult mai greu să fii
tu însuţi decât să fii cineva.
4.Tot încercând să fie
altcineva, iar nu el însuşi, până la urmă a ajuns un nimeni.
5.Neputând dezlega tainele
vieţii şi ale morţii, precum şi pe cea a necunoscutului de după moarte, omul
s-a pus temeinic pe dezlegarea cuvintelor încrucişate ale Universului: timp,
spaţiu, microunivers, macrounivers, mişcarea planetelor etc. De parcă i-ar
folosi la ceva că de la Copernic încoace el ştie că nu Soarele se învârte în
jurul Pământului!...Oricum n-a renunţat la expresiile care fac din Pământ
buricul Universului, aşa că pentru el, marea minune a creaţiei (sic!), în
continuare Soarele va răsări, se va ridica pe cer şi va apune.
6.Fiind diametral opusă
bogăţiei exterioare, care se măsoară în bani, ar fi mult mai corect ca bogăţia
lăuntrică să poarte numele de antibogăţie.
Iar atunci când omul va conştientiza că doar ea îl face cu adevărat bogat, cea
exterioară trebuie desemnată cu termenul de nebogăţie.
7.Umilinţa este premiul de
excelenţă acordat de viaţă răbdării.
8.Nu mila este leacul
indicat pentru tratarea deznădejdii.
9.Există un grăunte de
cruzime într-o milă seacă şi prelungită.
10.Mult mai de preţ este
mila negrăită decât cea zgomotos exprimată.
11.Nu totdeauna un zâmbet
larg reuşeşte să ascundă pereţii crăpaţi şi scorojiţi ai sufletului.
12.Sunt atâţia semeni, de
altminteri bine intenţionaţi, care nu te lasă nici să trăieşti, nici să mori.
13.Decât otrava vorbelor
mieroase ale ipocritului, mai bine securea grea a călăului.
14.Nimeni nu se
dispreţuieşte într-un asemenea hal încât să ajungă să-şi iubească semenii mai
mult ca pe sine însuşi.
15.Atât de ticăloşită este
lumea, încât tare bine ar prinde o nouă venire a Omului, care să-i biciuiască
până la sânge pe zarafii de azi. Numai că tot atunci este de presupus că ar
putea-o păţi chiar mai urât decât la prima Lui venire...
16.Nu timpul are nevoie de
existenţă, ci existenţa are nevoie de timp pentru delimitarea ei.
17.Până şi nonexistentul
îşi are un timp al său de natură necurgătoare.
18.Fiecare om caută să
înţeleagă timpul după modul cum îl percepe: favorabil sau nefavorabil, liniar
sau circular.
19.Cauzele timpului fiind
o taină imposibil de dezlegat, omul căutător îşi îndreaptă atenţia înspre
efectele sale imprevizibile şi necruţătoare.
20.La ce i-ar folosi
omului să cunoască timpul, dacă efectele lui oricum nu pot fi schimbate?!
21.Fiind captiv în plasa
inexorabilă a timpului, omul îşi furnizează argumente specioase de genul Trăieşte-ţi clipa.
22.Nu timpul fuge după
viu, ci viul îşi caută cu insistenţă sinucigaşă împlinirea în aspra mângâiere a
timpului.
23.Dacă timpul este ca o
apă fără sfârşit în întindere şi adâncime, nu-i de mirare că cei mai buni
înotători se îneacă taman atunci când cred că au ajuns la liman.
24.Fiecare trăieşte cum îi
dictează conştiinţa şi moare cum îi porunceşte destinul.
25.Oricât de puternică ar
fi dragostea de viaţă, conştiinţa sfârşitului inevitabil îl obligă pe om să
rămână cu picioarele pe pământ.
Sighetul Marmaţiei,
George Petrovai
12 aprilie 2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu