sâmbătă, 28 aprilie 2012

POESIS - VASILE DAN MARCHIŞ


                  Evaluare

         Nu se cunosc păsări care
         pe lângă tot ce
         au dobândit de la natură
         să-şi dorească şi mâini
 
         Omul prin tot ce
         înfăptuieşte cu mâinile
         mai are multe
         de învăţat de la aripi

         Referitor la aripile lor,
         zburătoarele n-au nevoie de
         învăţătura pe care o primesc oamenii
         cu privire la mâini...

                Expediţie 

        Azi răsăritul soarelui nu-i un simplu joc
        e cumplita febră a tinereţii tuturora
        adunată la un loc.

        Prin arşiţa timpului
        simţămintele ţăranilor
        văzul şi gândirea astrologilor,
        ca soarele au devenit
        un întreg înşelător,
        ca iubirile mele de dorul minunilor,
        ca faima ştearsă a anotimpului
        care numai tinde precum un reper
        spre infinit, spre viitor

        De foamete mă frige soarele
        când intru ca-n legendă în ţarina pustie;
        intru precum în istorie
        plânsul unui rege după bogăţie
        În ţarina pustie ca-n legendă am intrat
        dar sunt în actualitate ca cel ce a înviat  
   
       Of, soare, căieşte-te să ştim ce iubim!
       Of, soare ,căieşte-te să nu rătăcim!

       Din firul lung al amiezilor fierbinţi
       anotimpul ca paianjenii cu drepturi depline
       şi-a ţesut al foametei ie
       în care îşi înmormîntează nobila câmpie...
 

           Geografia fără cuvinte

    Culmea e că în al douăsprezecelea ceas
    dezbaterile cu miez politic
    au introdus în geografie
    nu în istorie
    pădurea furată
    sau tăiată din alte motive.

    Geografia manifestându-se fără cuvinte
    spre a nu se arunca pe un teren
    fără acoperire, declaraţiile
    a rămas la statutul de vis neâmplinit
    ca pe vremea potopului

   S-a constatat că geografia
   se menţine viabilă doar prin cimitire
   când acestea
   sunt etalate prin simple imagini
   fără a fi prezentate în cuvinte
   fiindcă atunci ar părea istorie...

           Tristeţea ce mai mare

          Tristeţea cea mai mare
          este a acelui vultur
          condamnat pe viaţă
          să zboare numai cu avionul...

          Vulturul acela
          uitându-se la mine, suspect părea
          de parcă şi-ar fi dorit
          să-si dea aripile
          în schimbul mâinilor mele.

            Fără garanţie

    Moartea m-a momit
    şi sub pretextul că ea este regizor.
    Mi-a arătat Golgota pe care
    să urc cu crucea în spate
    prefigurând rolul
    Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

   Am refuzat, nu fiindcă
   mi-ar fi fost frică de răstignire,
   ci pentru aspectul că
   n-am primit garanţia că
   după ce  îmi voi da sufletul pe cruce,
   pot învia drept actor

                   
                 Premieră

             Un vultur s-a îndrăgostit de un avion
             Vulturul s-a lăsat din zbor
             pe un câmp părăsit,
             nu ca acel avion,
             fie din cauza unor defecţiuni tehnice,
             sau dintr-o eroare de pilotaj,
             ci din dragoste...

             De aceea vulturul nu se miră
             că unde a ajuns el,
             ci se miră de
             poziţia avionului avariat.
             - - - - - - - - - - - - - - - -
             La urma urmei
             cercetările au scos la iveală
             faptul că vulturul
             a rămas teafăr deoarece,
             n-a zburat ca avionul, omeneşte...

                     Aşteptare

     Existam ca un substantiv neobişnuit
     inclus în gramatică
     doar pe lista de rezervă
     în aşteptarea unei eventuale minuni.
 
     Poziţia mea faţă de natură
     precum răsăritul şi apusul soarelui
     doar o restructurare a suferinţei.

     Mi-am însuşit iubirea
     precum o recompensă
     nu ca un element ştiut
     tratând-o fără indulgenţă
     să nu încadreze totul fără rând
     în geografie şi în istorie...


             Statistică II

           De fenomenele nefaste
           ce m-au acaparat
           ca într-o ambuscadă,
           am scăpat prin aspectul că
           moartea le-a dat acestora
           următoarea interdicţie:
           "Lăsaţi-l în pace,
           cu sau fără el,
           poeziile sale au aceeaşi trecere!"

                Stare 

     Trăiesc cu consimţământul
     că dacă nu faptele,
     regretul tău Doamne
     faţă de mine,
     mă v-a face
     de arătare Raiului...



     ( Din volumul aflat sub tipar "ARIPI ÎN SCHIMBUL MÂINILOR MELE")





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu