Ascultând sunetul picurilor de ploaie
Scriu aceste rânduri
Stând în patul meu rece şi gol
Precum e şi inima mea rece
Stau şi mă gândesc,
La timpul trecut
La tot ce a fost,
La toate tainele fericirii,
La momentele petrecute în doi
La şoaptele iubirii ce le-am simţit în noi,
La clipele petrecute împreună,
La zilele fără ploi, pline de soare.
Atunci când ardea flacăra iubirii în noi,
Zilele în care fericirea era pe chipul meu.
Dar acum sunt rece şi gol,
Inima mi-este rănită rău.
Nepăsarea din partea celor ce i-am iubit...
Toţi m-au părăsit, m-au trădat...
Fără să se gândească şi la mine!
Inima în mine a îngheţat,
Sentimentele mi le-au distrus, m-au rănit...
Rănile îmi sunt tot mai adânci!
Cugetul nefericirii curge în inima mea
Precum plouă,
Aşa plânge şi ea...
Fără vindecare îmi sunt rănile,
Persistă mereu, mereu...
Ianoş Balint B.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu