Editorial - „Nu mă miră, mă-ntristează!”

  „Simţeam mirosul de femeie.

Altfel  miros femeile de la ţară,

A aer şi a pământ, altfel simţi natura şi omul.

Stăteam aşa nemişcat,

Şi mă inuda o mare fericire!”

Aşa ne spunea marele actor Ştefan Iordache în poemul lui „Jocul cu viaţa”.  Nu este primul actor român care este şi un foarte bun poet. Îmi vine în minte acum actori-poeţi:  Mircea Albulescu, Ştefan Radoff cu ramificaţii în Copalnic Mănăştur, Emil Botta, clujeanul şi „senatorul melcilor” Dorel Vişan, regretatul regizor, actor şi director de teatru Ion Lucian, imperialul Radu Beligan, sau genialul Toma Caragiu. Ce au în comun?! Dragostea de semeni! Mi-a plăcut titlul lui Iordache „Jocul cu viaţa” pentru că de la poezia lui, gândul mă duce la ...Parlament! Adică de la poezie egal Rai, la Parlamentul României egal ...Poarta spre intrarea în Iad. De ar fi şi acolo criză! Să dea faliment Iadul! Să nu mai intre nimeni acolo!

         Butonând televizorul vineri seara, în ideea de a prinde un film bun, o comedie -  soţia mea Ana a ajuns la concluzia că este mai bine să ne uităm la... emisiunile politice în direct. Câtă minciună, câtă lipsă de respect, câtă golăneală mai poate să existe! Monica Tatoiu se ceartă cu „Jiji” Becali, Serghei Mizil vorbeşte despre Nicu Ceauşescu şi relaţia cu Nadia, Ion Cristoiu despre USL, nu ştiu cine despre divorţul lui Ştefan Bănică de „zâna” Andreea, Urania despre previziunile electoratului pentru anul următor, etc. Crin Antonescu mi-a plăcut la un moment dat. A vorbit direct şi apăsat! El trebuie să reuşească să pună ţara asta în mişcare, cu Victor Ponta alături, altfel e mare bai cu noi ca naţie.

    Trebuie totuşi să-i reamintesc şi Domniei-sale versurile scrise de regretatul Ştefan Iordache din poezia „Jocul cu viaţa”, că noi românii care mai respirăm şi suntem vii chiar gândim că avem o singură viaţă şi nu dorim să fim cobaii  Uniunii Europene sau FMI ori Masonerie şi aşa mai departe. ..

       Dacă nu se va întâmpla nimic pozitiv  în acest mandat USL cu o majoritate covârşitoare, o să spun şi eu ca nepreţuitul actor Ştefan Iordache în recitalul său de nota unsprezece: „Astă seară stau acasă”, ultima replică a lui înainte de a închide ochii: „Români, nu mă miră, mă întristează!”

    Fiind un om curajos asemeni lui Sergiu Nicolaescu, plusez şi spun: „Domnilor din coaliţie: „Munţii noştri aur poartă, / Noi cerşim din poartă-n poartă!”

   Şi ca paharul umilinţei să fie plin pentru noi, vă amintesc că bulibaşa stănescu, cel cu palatele faraonice este ofensat de faptul că fiului lui a fugit cu „o sărăntoacă de româncă”! Doamne, cum ne mai poţi răbda?! Uitaţi aşa de repede cum românii harnici şi muncitori sunt făcuţi ţigani în întreaga lume din cauza lor?! O romanes...

                                                                               Gelu Dragoş