Îmi aduc aminte cu drag şi
mult respect de vizitele la domiciliu efectuate, împreună cu colegii mei, la
Hovrila, o localitate suis generis prin
aşezare geografică, prin modul de a gândi şi de a trăi ale locuitorilor acestui
sat. Desigur vorbesc de ani ceva mai mulţi în urmă, când aici fiinţa şi şcoala
cu clasele I-IV. Înghesuiţi în aceeaşi sală de clasă învăţau fiinţe delicate având-o
la catedră pe d-na Petruş Elena, unde vreme de 24 de ani a ars ca o lumânare a
inteligenţei culturii şomcutene nepreţuitul valoric, domnul învăţător Hereş
Augustin.
Am descoperit printre învăţăcei o privire
mai aparte, o şcolăriţă curioasă dar, în acelaşi timp, sfioasă, gata-gata să se
îmbujoreze la prima întâlnire cu privirile noastre, ale vizitatorilor. Am
întrebat-o pe colega învăţătoare despre eleva anume. Mi-a zis că o cheamă Micle
Raluca, este elevă în clasa a IV-a, va „coborî” la toamnă la şcoala noastră din
Buciumi. Am reţinut din spusele colegei că vom
avea elemente strălucite. Ralu avea să demonstreze că apreciezile făcute
de dăscăliţă se motivau cu prisosinţă.
Iată-ne-ntr-a
V-a, a VI-a, a VII-a şi finalul. În toţi aceşti patru ani de gimnaziu, m-am
întâlnit cu clasa Ralucăi, de fiecare dată într-o atmosferă caldă, amiabilă. Am
văzut-o pe hovrileancă, acum studentă la Filologie ( ce mă bucur!), între cele
mai interesate eleve într-ale limbii noastre române. Am descoperit afinitatea
pentru frumos şi sensibil, pentru profunzime şi corectă apreciere a fenomenului
„limba română”. Îmi ajuta lecţia prin intervenţii, mereu era curioasă şi dorea
explicaţia logică a fenomenului gramatical. Îi placea lectura, „voiaja” cu uşurinţă
şi cu folos prin meandrele bibliografiei pentru vacanţe. La finalul gimnaziului
aş fi vrut să-i fiu dascăl şi-n liceu. Dar a găsit alţi mai buni ca mine.
Dovadă: a perseverat, a luat seriozitatea în braţe, şi acum se bucură de
prezenţa în Alma Mater Rivuli Dominarum. Cred într-o dăscăliţă de mare valoare.
Aşa să fie!
Paralel cu
cartea, Ralu s-a dedicat inegalabilei noastre muzicii populare. E ştiut faptul
că, hovrilenii în majoritate au talent
muzical. Sunt muzicali de la nr. 1 la 90., pe rândul satului.
Domnişoara
studentă, Micle Raluca, se numară printre talentele tinere ce vor păstra şi
valorifica tezaurul muzicii noastre populare. Aş vrea s-o văd şi s-o ascult
mereu pe această minunată Ciocârlie a ţinuturilor chiorene!
Îi doresc succes
în toate domeniile şi sunt mândru că mi-a fost elevă într-o perioadă hotărâtoare
a formării personalităţii ei.
Prof. Cornel Cosmuţă
Şomcuta Mare, 2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu