Nicolae Manolescu - foto,
născut Nicolae Apolzan, (n. 27 noiembrie 1939, Râmnicu Vâlcea, județul Vâlcea) este un critic și istoric literar român, cronicar literar și profesor universitar, membru titular al
Academiei Române (din 2013). A activat și
ca politician după Revoluția din 1989.
Ambasador al României la UNESCO și președintele Uniunii Scriitorilor din România
(pentru al doilea mandat). Manolescu este considerat, în general, ca unul
dintre cei mai importanți critici
literari români din ultimele decenii.În legislatura 1992-1996 ales ca senator
în județul Sibiu pe listele partidului
OCL-(PAC).
Una dintre cărțile
sale fundamentale este Istoria critică a literaturii române, apărută în 2008
într-o ediție definitivă. Este, de
asemenea, directorul revistei România literară. În luna decembrie 2011, Senatul
Universității din București l-a declarat Profesor emerit. Administrația prezidențială
l-a decorat cu Ordinul Național Steaua
României în grad de Mare Cruce, cea mai înaltă distincție a statului român.
Biografie
S-a născut într-o familie de profesori de liceu. Tatăl său,
Petru Apolzan era originar din Sibiel, cu ascendență în Apoldu de Jos. Mama sa, Sabina, era profesoară de limba
franceză, a fost profesoara lui Virgil Ierunca. În anul 1953, după arestarea
părinților săi din motive politice, a
fost înfiat de bunicul matern și a luat
numele acestuia, Manolescu.
Studii
În 1956 Nicolae Manolescu a absolvit studii la gimnaziul și liceul la Sibiu. În 1962 devine licențiat al Facultății
de Filologie a Universității din București. În 1974 obține
titlul de Doctor în Litere cu teza Opera lui Titu Maiorescu la Universitatea
din București. Teza de doctorat a stat
la baza cărții sale Contradicția lui Maiorescu, o incursiune critică, un
eseu biografic și psihanalitic, un
exercițiu de hermeneutică necesar,
întrucât studiile despre Maiorescu sufereau de politizarea excesivă.
Cariera profesională
Carieră didactică universitară la Catedra de literatură
română a Facultății de Filologie din
București începută în 1963, este numit
profesor titular în 1990. Predă, de asemenea, și
studenților străini. Debutează cu
cronica literară în Gazeta literară, acceptând întocmai clișeele dogmatismului realist-socialist,
potrivit analizei lui Marian Nițescu.
Devine apoi cronicar literar al României Literare vreme de treizeci de ani, o
bună parte din timp sub conducerea lui George Ivașcu.
A coordonat lucrările Cenaclului de luni, la care au debutat majoritatea poeților optzeciști
până la desființarea acestuia, din rațiuni politice. Din 1990 devine director și editorialist al revistei România Literară.
Cronicar al revistei Contemporanul din 1962 până în 1972, perioadă din care
datează textele în care „limbajul, marcat de aceleași poncife ale dogmatismului, capătă o notă personală“ („Poeții noștri
au conștiința că exprimă un umanism superior și,
din această perspectivă, ei simt nevoia să reconsidere universul, traducând în
mari simboluri ideile, valorile etice ale comunismului... etc.“, „Laudă creației“, Contemporanul, nr. 44, 1. nov. 1963),
demonstrează același M. Nițescu. Cronicar al revistei România literară
din 1972 până în 1989. În 1997 este ales membru corespondent al Academiei
Române, iar din 2005 devine președinte
al Uniunii Scriitorilor din România. În 2006 a fost numit în funcția de ambasador al României la UNESCO. A
debutat editorial cu volumul Lecturi infidele în anul 1966. În anul 2008 a
publicat Istoria critică a literaturii române, care poartă subtitlul 5 secole
de literatură , în care a continuat eforturile de canonizare, cea de-a doua
istorie a literaturii române de la origini pînă în zilele noastre, prima fiind
cea scrisă de G. Călinescu.
Selecție
din cărțile publicate
Nicolae Manolescu a publicat peste 40 de volume dintre care
se pot aminti cele care sunt considerate cele mai importante
1966 - Lecturi infidele, eseuri de critică și istorie literară. Debut editorial.
1968 - Metamorfozele poeziei, un studiu foarte important,
sinteză a poeziei române interbelice.
1968 - Poezia româna modernă de la George Bacovia la Emil
Botta. Antologie.. La scurtă vreme de la lansarea cartea a fost retrasă din
librării și topită. Ediția a doua apare abia după 1990.
1970 - Contradicția
lui Maiorescu, monografie, eseu psihanalitică, biografie,istorie literară. La
origine stă teza de doctorat numită mai sus.
1971 - 1988 - Teme, 7 volume de eseuri, critifiction
1976 - Introducere în opera lui Alexandru Odobescu,
monografie critică
1976 - Sadoveanu sau utopia cărții, o monografie atipică, în stil manolescian a operei lui
Mihail Sadoveanu.
1980 - 1983 - Arca lui Noe. Eseu despre romanul românesc, 3
volume. Poate cea mai cuprinzătoare sinteză asupra romanului românesc. Conține teoria celor trei vârste ale romanului,
doric, ionic și corintic. Evident
această clasificare își are originea în
stilurile coloanelor templelelor din Grecia antică. Cele trei categorii
corespund romanelor clasice, realiste sau omnisciente, romanelor la persoana I,
și romanelor postmoderne.
Vezi și articolul
Teoria romanului.
1987 - Despre poezie, ediția
a doua, Aula, 2002. O introducere în analiza poeziei cu speciile ei literare.
1990 - Istoria critică a literaturii române, volumul I. De
la Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung
la perioada romantismului timpuriu și a
literaturii post-pașoptiste, la Hasdeu și Alexandru Odobescu. Volumul I se închide
cu capitolul dedicat romanului postpașoptist.
1991 - Dreptul la normalitate: Discursul politic și realitatea, eseuri și editoriale pe teme politice publicate în revista România
literară la începutul anilor 90.
1995 - Cărțile au suflet,
volum care reia o parte din Teme.
1999 - Poeți
romantici, prima parte din al doilea volum al Istoriei critice a literaturii
române. Conține analize ale operei lui
Vasile Cârlova, Ion Heliade Rădulescu, Grigore Alexandrescu, Dimitrie
Bolintineanu și Vasile Alecsandri.
2000 - Contradicția
lui Maiorescu, ediția a III-a la
Editura Humanitas
2001 - Teme, Editura Universalia
2002 - Literatura română postbelică. Lista lui Manolescu,
Editura Aula, trei volume, vol.I, Poezia, vol. II, Proza, teatrul, vol. III,
Critica, Eseul
2003 - Cititul și
scrisul, Nicolae Manolescu par lui meme.
2008 - Istoria critică a literaturii române, Ed. Paralela
45, 2008.
2009 - Viață și cărți.
Amintirile unui cititor de cursă lungă, Ed. Paralela 45, 2009.
Cărți
publicate în colaborare
1965 - Literatura română de azi, 1944-1964, în colaborare cu
Dumitru Micu.
Este coautor la manualele de limbă și literatură românâ pentru clasele a IX-a (1977) și a XII-a (1979)
Cariera politică
Este membru fondator al Alianței
Civice. Devine președinte al Partidului
Alianța Civică (PAC) (iulie 1991).
Partidul a fost membru al Convenției
Democrate Romane, pe listele căreia Nicolae Manolescu a fost ales, în
septembrie, ca senator. În legislatura 1992-1996, a fost ales senator PAC de
Sibiu. În 1992, PAC împreună cu PL'93, au înființat
Alianța Naționala Liberală (ANL). La Congresul extraordinar al ANL,
Nicolae Manolescu a fost desemnat candidat la președinție. Și-a
depus candidatura pe 20 septembrie 1992. În 1998 P.A.C., partidul înființat de Nicolae Manolescu, fuzionează cu PNL,
într-o tentativă de unificare a mișcării
liberale. În anul 2000 demisionează din funcția
de președinte al Consiliului Național al P.N.L. și se retrage din viața
politică.
Alte activități
culturale
Între 1997-2000 moderează talk show-ul cultural Profesiunea
mea, cultura, la Pro TV. Din 2002 conduce Întâlnirile României Literare la
Clubul Prometheus. Devine membru corespondent al Academiei Române din 1997.
Referințe
critice (monografii)
Laszlo Alexandru, Criticul literar Nicolae Manolescu,
Editura Dacia, 2003; ediția a doua,
revăzută și adăugită, Editura Paralela
45, 2009
Ion Bogdan Lefter, Nicolae Manolescu: de la cronica literară
la "Istoria critică...", Editura Paralela 45, 2009
Nicolae Manolescu - 70, coordonatori Ion Bogdan Lefter și Călin Vlasie, Editura Paralela 45, 2009
Mircea Mihăieș,
Scutul lui Perseu. Nicolae Manolescu între oglinzi paralele, Editura Curtea
Veche, 2003
Marin Nițescu, Sub
zodia proletcultismului. Dialectica puterii, Editura Humanitas, 1996
Mihail Vakulovski, Nicolae Manolescu, Editura Aula, 2000
Note
- Academia Română l-a desemnat pe Nicolae Manolescu membru titular, 28 martie 2013, Corina Zorzor, Adevărul, accesat la 8 aprilie 2013
- Academia Română - Membri titulari, accesat 30 martie 2013
- Nicolae Manolescu candidează pentru un al treilea mandat la președinția USR: Vreau să mă asigur că nu se alege praful, 15 martie 2013, RL Online, România liberă, accesat la 17 iulie 2013
- Nicolae Manolescu și Dan Mircea Cipariu vor candida la președinția Uniunii Scriitorilor - surse, 14 martie 2013, Mediafax, accesat la 17 iulie 2013
- Dupa aparitia primelor doua editii ale cartii lui Nicolae Manolescu (1970 si 1973), Liviu Rusu va publica în revista Familia (martie si aprilie 1973) studiul „Contradictia lui Maiorescu“, reluat apoi în volumul sau de Scrieri despre T. Maiorescu, București: Editura Cartea Românească, 1979, p. 162-185. Lucrarea lui Manolescu este considerată de Liviu Rusu a fi tipică pentru începuturile unui „proces apologetic cu totul exagerat, o supralicitare prin nimic justificată, călcîndu-se din nou adevărul în picioare, nesocotindu-se datele precise ale documentelor, lăsînd frîu liber fanteziei“ (p. 162).
- CRONICA LITERARA/ Nicolae Manolescu – public și privat, 25 martie 2010, Andrei Terian, Ziarul de Duminică, accesat la 25 martie 2013
Legături externe
Wikimedia Commons conține
materiale multimedia legate de Nicolae Manolescu
La Wikicitat găsiți
citate legate de Nicolae Manolescu.
Interviuri
Elevul Nicolae Manolescu nu voia să-nvețe imnul de stat, 19 ianuarie 2012, Carmen
Constantin, Adevărul
Nicolae Manolescu: „Cum să respecți valorile naționale
dacă nu le cunoști?”, 17 martie 2013,
Iulia Rosu, Adevărul
INTERVIU Nicolae Manolescu, critic literar: „L-am făcut pe
Cioran să vorbească din nou românește“,
23 martie 2013, Laurențiu Ungureanu,
Adevărul. Preluare Wikipedia
G.D.L.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu