„A freca menta”

                                                                                 de Traian RUS

     

            În Grecia antică, mesele pe care se servea mâncarea erau frecate cu frunze de mentă, pentru răcoare şi miros plăcut. Fanarioţii au adus şi la noi obiceiul în secolul XVIII, familiile înstărite din Bucureşti şi din Tulcea adoptând cu iuţeală acest tabiet de bonton. Pentru că servitorii din casele lor ajunseseră să-şi dispute cu ardoare sarcina frecării meselor cu mentă, infinit mai uşoară decât tăiatul lemnelor, spălatul rufelor sau alte activităţi casnice, „a freca menta” a devenit sinonim cu ideea de a păcăli munca.

Semnificaţia expresiei s-a păstrat până în prezent, dar povestea s-a pierdut.