Facerea lumii
Şi a fost seară,
Şi a fost dimineaţă.
Dar a fost demult.
Şi o singură dată.
Prietenii
Prietenii mei culcaţi pe paie în moară
cred că visau că vor fi împăiaţi
fluturi de lampă le incendiau răsuflarea
- monede ale neliniştii bani blestemaţi.
Caii lor erau aşa de frumoşi
de-ar fi avut strune îi vindeam ca viori,
comete de aur striveau între dinţi
când inele de sânge se zvoneau înspre zori.
Zbaturile morii planau peste prund
ucigaşul de păsări trecea de Sabat:
„Oh, te iubesc ai murit te iubesc ai murit Domnişoară
pielea-ţi cântă mai dulce ca lemnul uscat!”
Orice gând stârnea muzică în lucruri
mulţi pieiră-n sunet dulce sugrumaţi –
prietenii mei culcaţi pe paie în moară
cred că visau că vor fi împăiaţi.
Frig
La graniţele memoriei e atâta de frig încât
dacă o lebadă ar fi împuşcată
în rană un bătrân ar putea locui.
La graniţele memoriei e atâta de frig încât
numai vecinii stau până-n brâu în făina de lemn şi cântă
numai vecinii – ca nişte flăcări verzui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu