POESIS – CORNELIU VADIM TUDOR

Memento

Tu, care nu ţi-ai părăsit

hotarul ţării niciodată

şi-n veacul ăsta urgisit

s-a scurs intreaga ta durată

Tu, care fruntea ţi-ai încins

cu purpură şi clarvedere

trăind ca un mesteacăn nins

pythagoreice mistere

Acum treci vămi de nepătruns

prin şapte cicluri planetare

vei fi aflat cumva răspuns

la vechiul semn de întrebare?

Azi pe biserica din Şchei

s-a-nfipt o pasăre-n săgeată

şi-n mica zbatere a ei

parcă te văd crucificată

Paşte Fericit!

E Paştele, prieteni, pe-o cruce de lumină

Mântuitorul nostru la noapte o să vină

Va da deoparte piatra cu braţul Lui cel sfânt

Soldaţii or să cadă netrebnici la pământ

Nu are chip de înger, nici voce de copil

E aburul psaltirii pe fluviul lui April

De veţi vedea în iarbă icoana unui miel

Împărăţind o lume - să ştiţi că este El

Cutreieră prin haos de două mii de ani

Azi îl trimite Tatăl din nou la Ghetsimani

E semn înalt că vine şi nu va mai pleca

Ticăloşită-i lumea şi epoca e grea

Ucide fiu pe tată şi maica pruncul său

E foamete, şi spaimă, şi-o ducem tot mai rău

E vremea de pe urmă, Sodoma stă să cadă

Catapeteasma lumii plezneşte ca o spadă

Azi nu mai e ruşine, nici frică de păcat

Devine tâlhăria politică de stat

În numele iubirii de oameni şi dreptate

Se minte şi se fură, se spulberă tratate

Parcă întreaga spumă de drojdie şi sânge

A veacului acesta pe frunte ni se strânge

Ce-i de făcut? Şi cine mai ştie calea bună?

Popoarele par turme pe vreme de furtună

Biserica, ea însăşi, şi-a pângărit amvonul

În trâmbiţe tuna-va curând Armaghedonul

Şi-n larma asta surdă de arme funerare

Într-un halou de flăcări stă Îngerul călare

Aduce din înalturi o veste tuturora:

Nădejdea e în Domnul! Nu disperaţi! E ora!

Cu cât mai grea-i zăbala la gura unui veac

Din crucea răstignirii noi muguri se desfac

Azi înfloreşte lemnul pe care-a stat Iisus

Cununi de lauri verde pe frunte I s-au pus

Îngenunchiaţi a rugă, smeriţi-vă trufia

E Paştele! E noaptea când a-nviat Mesia!

Încondeiate ouă cu picurări de ceară

În roşu, mov, albastru şi coajă gălbioară

Ispite ne trimite rubinul stins în vin

Împărtăşit cu frunze sfinţite de pelin

Bat clopote de aur spre slava lui Hristos

Azi nu mai moare nimeni, tot omu-i mai frumos

Îngenunchiaţi pe brazda izvorului creştin

Arsura să vi-o stingeţi la râul cristalin

E vreme pentru toate: şi pentru milostenii

Şi pentru liturghia acestei nopţi de Denii

Jur împrejurul nostru-i un câmp de lumânări

Dumnezeiască pace va fi în patru zări

Biruitor cu moartea pre moarte a călcat

Nu plângeţi! Aleluia! Hristos a Înviat!

Notă. Au trecut 6 luni de la moartea "tribunului". Parcă România Mare e mai săracă fără el, Adrian Păunescu şi Grigore Vieru...