Cicatricea pe frunte
Ce cicatrice adâncă are pictorul tânăr pe frunte
toată sudoarea trece printre malurile ei
pe acolo ar putea trece vapoarele
încărcate cu cherestea şi ţiţei
Când apele se trag pe acolo trece armata
spre bătălia ce în curând o să se-ntâmple
sângele va curge cum curg râurile
peste obrajii lui bucălaţi , peste tâmple
Cetatea este asediată se deschid stăvilarele
apa inundă şanţul împrejmuitor
vrăşmaşul nu se poate apropia
de zidurile cu poartă fără zăvor
Adesea pictorul îşi şterge fruntea
cu năframă de mătasă viu colorată
armate,vapoare,cetăţile sânt risipite
şi fruntea lui imensă rămăne curată
Vasile
MORAR
Cicatricea de pe frunte
Unii
poeţi poartă o coroană de spini pe frunte,
trist
e că şi-o pun singuri pentru a fi vestiţi,
deşi
n-au nici măcar tâmplele cărunte
şi
spinii sunt tineri, sunt chiar înfloriţi.
Când
criticii-ncep bătălia firească
a
receptării operei lor,
ei
încep cu sânge să se mânjească
pe
obrajii bucălaţi, să se creadă că-i dor.
Criticii
cetăţii sunt astfel de multe ori
înşelaţi
de coroana de spini însângerată
şi
respectivii poeţi sunt declaraţi biruitori
în
luptele literare ce se mai poartă.
Eu
nu din invidie le contest biruinţa,
dar
adevărul trebuie spus necolorat,
oricum
eu stau şi scriu în biblioteca din Chelinţa
şi-n
luptele-acestea nu sunt implicat !
Lucian PERŢA
l>
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu