L-am invitat la o discuţie pe tema ieşirii Marii Britanii din Uniunea Europeană pe dl. dr. Corvin Lupu, profesor universitar de istoria relaţiilor internaţionale contemporane şi recente, cunoscut opiniei publice pentru abordările originale ale domniei sale, dezbrăcate de haina propagandei de orice fel şi pentru libertatea de gândire şi de exprimare a ideilor.
Marius Albin Marinescu: Domnule profesor, cum aţi primit vestea ieşirii Marii Britanii din Uniunea Europeană? V-aţi aşteptat la acest deznodământ?
Corvin Lupu: Am aşteptat cu interes rezultatul referendumului, convins că el exprimă nu atât voinţa populară, cât, mai important orientarea politică a marilor planificatori de la Londra, care sunt de conivență cu cei din S.U.A. Este o constantă a istoriei contemporane ca marile decizii internaţionale să fie luate de guvernanţii de la Londra prin punere de acord cu partenerii lor din S.U.A.
M.A.M.: Din exprimarea dumneavoastră ar putea rezulta că puneţi la îndoială faptul că rezultatul referendumului exprimă voinţa populaţiei Marii Britanii.
C.L.: Personal, ştiu că democraţia/„democraţia” nu merge atât de departe încât decizii foarte mari, de relevantță istorică, să fie lăsate la voia/„mâna” străzii. În aceste situaţii nu decid oamenii de la baza societăţii, „stupid people”, ca să-l citez pe Brucan. Structurile adânci ale statului au mijloacele necesare şi experienţa în domeniu pentru a face să fie triumfătoare linia politică adoptată în spatele uşilor închise. Aşa se procedează. Neprofesioniştii şi naivii trebuie să fie lăsaţi să creadă orice altceva. Asta nu înseamnă că majoritatea britanicilor nu sunt pentru ieşirea din U.E.
Eu cred că majoritatea britanicilor chiar au vrut să iasă, dar decidenţii nu se pot baza pe asta. Ei îşi iau toate măsurile, din timp, începând, de cele mai multe ori, cu sondaje manipulate de opinie pe care, cu cât se apropie evenimentele, aduc cele două situaţii alternative la procente foarte apropiate una de cealaltă, încât foarte uşor pot să încline balanţa în favoarea oricăreia dintre variante. Şi în Marea Britanie institutele de sondare a opiniei publice sunt influenţate de serviciile secrete. Şi la noi, în România, s-au modificat de mai multe ori rezultatele scrutinelor, în conformitate cu interesele acaparatorilor străini ai României.
Aşa a fost mai ales la referendumul din noiembrie 2003 pentru modificareaConstituţiei, sau la alegerile din timpul celor zece ani ai preşedinţiei Băsescu, când serverul de la Biroul Electoral Central a fost deservit de firma NET CONSULTING, controlată de serviciile secrete ale S.U.A., desigur în cooperare cu serviciile secrete româneşti, care au fost puse sub controlul consilierilor americani, încă de cu mulţi ani în urmă. Rezultatul alegerilor a fost inversat de câteva ori în România, ca să nu mai vorbim de „ajustări”, care se produc, practic, permanent.
M.A.M.: Dacă admitem teza dumneavoastră, trebuie să ne punem întrebarea ce interese au determinat această decizie importantă, care întruneşte şi un mare sprijin popular?
C.L.: Motivaţia principală, atât a politicienilor, cât şi la nivelul opiniei publice, a fost aceea că britanicii doresc să aibă o țară independentă şi să nu-şi lase soarta la „mâna” deciziilor Comisiei Europene. Este o aspiraţie firească, după părerea mea, naturală. U.E. a debutat ca o organizaţie în reţea, aşezată pe orizontală, cu primele ei state membre aflate pe poziţii de egalitate deplină. La începuturile comunităţii europene, în perioada Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului şi, apoi, a Pieţei Comune, Luxemburg, stat care este doar un oraş, avea la masa negocierilor aceeaşi greutate cu Germania şi cu Franța.
Când s-a pus problema aderării la U.E., statelor li s-a arătat „gazeta de perete” a intrării într-o structură democratică de state suverane şi egale în drepturi, în cadrul căreia se promovează interesele tuturor, după care s-a trecut la promovarea unui sistem organizaţional supranaţional piramidal,cuprinzând şi o periferie internă, în care se găseşte România.
Această aspiraţie de suveranitate nu este numai a britanicilor.
Elveţienii au anunţat că nu mai doresc să adere la U.E., practic, din aceleaşi motive.
Slovacii şi cehii doresc şi ei, în număr mare, greu cuantificabil de către mine, un referendum de acest fel, iar mai nou, sunt asemenea voci şi în Franța.
Mai departe s-a mers în Olanda, unde s-a dat publicităţii un sondaj de opinie care arăta că majoritatea populaţiei doreşte ieşirea din U.E.
Suedia şi Danemarca au şi ele foarte mulţi susţinători ai ieşirii din Uniune.
Să nu uităm Austria, care a fost prima țară în pragul unei asemenea decizii de ieşire din U.E., în primul deceniu al mileniului actual, fiind nevoie de asasinarea lui Georg Heider, carismaticul lider al dreptei austriece, cel mai popular austriac de la Hitler încoace, care a fost găsit mort într-un „accident” de maşină, dar având capul străpuns de un fier.
Este cert că Uniunea Europeană scârţâie din toate încheieturile.
Aici intervine un aspect important. Manifestându-se pentru suveranitate naţională şi pentru decizii independente, euroscepticii se manifestă practic împotriva sistemului, care este realmente, voba lui Băsescu „ticăloşit”. Euroscepticii nu sunt „oi negre”, cum sunt ei subtil şi peiorativ proiectaţi de propagandă eurocraţilor de la Bruxelles şi de la Bucureşti. Apoi, din punct de vedere economic, în cadrul U.E. interesele Germaniei sunt pe primul loc, iar principalele decizii sunt influenţate cel mai mult de la Berlin.
Marea Britanie doreşte să-şi decidă singură soarta. Actualmente preşedintele Comisiei Europene, ca şi cel al Parlamentului European sunt etnici germani şi acest lucru produce efecte. Sângele nu se face apă…
Mai sunt şi multe alte considerente, dar, în concluzie, eu reafirm că votul din Marea Britanie este unul împotriva politicii la nivel înalt din U.E., împotriva băncilor, împotriva marilor corporaţii susţinute de U.E., în general un vot antisistem, pe placul celor mai mici, aflaţi în dispută cu cei mai mari.
De data aceasta aspiraţiile populare majoritare, de la baza societăţii, au coincis cu acţiunea americano-britanică, sprijinită tacit de Rusia şi de China, de subminare subtilă şi acoperită a colosului economico-politic care este Uniunea Europeană.
Istoria, regina ştiinţelor umaniste, ne spune că de fiecare dată când Europa a fost în impas, S.U.A. şi Rusia au avut de profitat.
Marea Britanie este mult mai aproape de S.U.A. decât de Germania şi de Franța.
M.A.M.: Domnule profesor, am văzut că Nagel Farage, principalul lider antieuropean de la Londra, a declarat, printre altele, că „Grupuri de criminalitate organizată ţin în mâna lor țări precum România.” Ce părere aveţi despre această afirmaţie?
C.L.: Întrebarea dumneavoastră şi, în general, acest subiect ar necesita un răspuns aplicat, de altă dimensiune decât această întrebare din cadrul unei scurte discuţii.
Pe scurt, vă spun doar părerea mea, că Nagel Farage are dreptate.
Ce este grupul miliardarului evreu George Soros?
Da, este un grup dovedit de criminalitate organizată, care a întreprins atacuri împotriva monedelor naţionale ale unor state importante, care finanţează grupări care să preia controlul politic, care să fie folosit pentru acapararea resurselor unor popoare etc.
Da, este un grup de criminalitate economico-financiară indiscutabil, care şi-a plasat oamenii şi în administraţia centrală de la Bucureşti.
G.D.S.-ul creat de Brucan, cu Liiceanu, Pleşu, A. Cornea, Renate Weber, Mariana Celac, Stelian Tănase, Tismăneanu, Patapievici etc. a jucat un rol foarte mare în influenţarea deciziilor ideologice în societatea din România şi în manipularea opiniei publice de la noi.
Nu este întâmplător faptul că majoritatea membrilor sunt minoritari etnici, mai ales evrei, dar şi ţigani şi unguri, cei folosiţi preponderent în supunerea şi, adeseori în istorie, în îngenunchierea majorităţii etnice româneşti.
Între consilierii prezidenţiali ai lui Băsescu şi în actualul guvern sunt oameni stipendiaţi de Soros.
Ce să mai vorbim de grupul criminal de conducere al României care a generat o mie de morţi după ce l-au arestat pe Ceauşescu şi au patronat o țară a asasinatelor politice. În unele cărţi ale mele am dat o lungă listă de persoane asasinate în România, după 22 decembrie 1989.
M.A.M.: Domnule profesor, nu cumva dăm prea mare importanță rolului jucat de minoritarii etnici din România în ultimul sfert de veac?
C.L.: Nu domnule director, de altfel, încă din ziua de 22 decembrie 1989, la conducerea României au fost aduşi minoritarii. Fără să-i înşirăm aici pe toţi, este suficient să reamintim că primii doi preşedinţi au fost etnici minoritari, Ion Ilici Iliescu (bunicul dinspre tată, Vasili Ivanovici, evreu din Rusia, iar mama ţigancă), Emil Constantinescu (nume real Kazbich, evreu din Basarabia), să mai reamintim că cele mai antiromâneşti lichidări economice şi înstrăinări, ca şi decizii politice antiromâneşti le-au luat prim-miniştrii minoritari etnici, evreul Petre Roman (mama îi spunea „Piotr”, după cum simţea ea, evreică din Spania, iar tatăl se numea Ernst Neulander) şi ţiganul Adrian Năstase. Guvernatorul Isărescu (numele vechi de familie este Iser, evrei din Basarabia stabiliţi la Drăgăşani) a avut un rol decisiv în înstrăinarea unei mari părți din tezaurul de aur al României, în înstrăinarea băncilor româneşti (C.E.C. a fost salvat de Parlament, în ultimul moment şi dintr-o neglijentă a lui Isărescu, care nu se aştepta la blocarea vânzării C.E.C.).
După toate mizeriile pe care le-a săvârşit, a promovat un act normativ prin care este scutit de răspundere penală, ceea ce este o mizerie fără seamăn, pe de o parte, dar care exprimă conştiinţa acestor asasini economici că locul lor este în fundul puşcăriei, sau, după caz, în fața plutonului de execuţie, pe de altă parte.
Apoi, să nu-i uităm pe alţii şi alţii dintre minoritarii etnici care au contribuit decisiv la lichidarea a tot ceea ce este românesc şi la transformarea acestei ţări într-o colonie jefuită „la sânge”, atât de baza materială, de resursele naturale, cât şi de resursa umană.
Astăzi, în punctele cheie, preşedinte, prim-ministru, directorii SRI şi SIE, guvernatorul B.N.R. sunt tot minoritari etnici, „la vedere”, sau deghizaţi în români. Oricum, aceştia au demonstrat că nu sunt români nu numai de sânge, dar nici de simţiri, promovând sau acceptând promovarea de măsuri antiromâneşti de multiple feluri.
Discursul lor, acţiunile lor, nu sunt cu nimic racordate la nucleul vital al naţiunii române, preocupările lor fiind acelea ca nu cumva interesele străine din România să fie afectate, nu cumva ca România să calce pe urmele statelor care îşi apără interesele naţionale reale (Polonia şi Ungaria, în primul rând, dar şi Grecia, Bulgaria, Cehia şi Slovacia, în al doilea rând) etc.
Poate v-am surprins cu discursul meu radical, dar situaţia României euro-atlantice şi a românismului este una excepţională, în sens negativ şi într-o atare situaţie, discursul nu poate fi nici neutru, nici domol, nici indiferent. Eu nu sunt politician, nu sunt diplomat, nu sunt aservit puterii ticăloşite şi de aceea vorbesc liber.
M.A.M.: În noile condiţii create de ieşire a Marii Britanii din U.E., cum vedeţi evoluţiile viitoare de pe continent?
C.L.: Uniunea Europeană este o organizaţie supranaţională care are un caracter istoric, trecător. Eu nu mă aventurez în predicţii privitoare la cât va mai dura U.E. Viitorologia nu este ştiinţă, după părerea mea, chiar dacă se bazează uneori pe analiza unor realităţi din trecut şi din prezent, dovedite ştiinţific.
Dan Voiculescu, fost ofiţer la I.C.E. Dunărea a fostei Securităţi şi fost director la „Crescent”, locuri de unde aveai acces la informaţii de primă mână, spune din puşcărie că pentru ţările din fostul „bloc” sovietic termenul de prezență în U.E., gândit în 1989, se apropie de final.
Oricum, cei care au prezentat integrarea europeană ca pe un „proces ireversibil” ne-au manipulat.
Este cert că întregul proces al globalizării nu este altceva decât lupta S.U.A. şi a unor aliaţi ai săi pentru dominaţie mondială, restrânsă tot mai mult în ultimul deceniu şi jumătate. Lumea unipolară din vremea lui Gorbaciov şi a lui Elţân, când S.U.A. rămăsese singura supraputere a luat sfârşit!
Rusia alături de China, cu partenerii lor din Shanghai-5 şi B.R.I.C.S. îşi întinde influenţa asupra unor părți tot mai întinse de pe Glob. Lumea a redevenit bipolară, iar sfera de influență a S.U.A. se restrânge la teritoriile negociate la sfârşitul celui de al doilea război mondial. Acele înţelegeri sunt foarte trainice. Ele au fost încheiate pentru eternitate.
De aceea, la Malta, în 2-3 decembrie 1989, preşedinţii S.U.A. şi U.R.S.S. nu au putut încheia decât un acord verbal, tratatele lor mai vechi interzicând modificarea înţelegerilor. Ei pot face alte înţelegeri, dar nu le pot modifica pe cele vechi.
Pe pagina sa de Facebook preşedintele Putin a afirmat că înţelegerile sovieto-americano-britanice au fost foarte bine făcute, doar că la Moscova au fost doi trădători, sugerând că unul le-a stricat şi altul a respectat stricăciunile, dar că Federaţia Rusă actuală nu mai vrea să recunoască ce au făcut trădătorii. Deci, lucrurile se complică…
Savanţii sociologi şi psihologi au arătat cu claritate că în era globală conştiinţa naţională nu dispare.
Deci, Homo europeus, homo mondialus sunt nişte „făcături” de etapă din acest efort eşuat de globalizare integrală. De altfel, comuniştii leninişti şi stalinişti au iniţiat şi ei „internaţionalismul proletar”, internaţionaliştii sovietici acţionând în aceeaşi direcţie de dominaţie mondială, ca şi judeo-americanii de astăzi. Comuniştii aspirau şi ei la „omul nou”, tot un fel de homo europeus şi la răspândirea puterii lor pe tot Globul.
M.A.M.: Vedeţi o legătură între eforturile de globalizare şi criza refugiaţilor şi imigranţilor?
C.L.: Este clar că frâna principală în calea globalizării (dominaţiei mondiale judeo-americane) ţinta priorițară a distrugerii naţiunilor este Europa, cea asupra căreia se exercită autoritatea judeo-americană în cea mai mare măsură. Chiar şi această aducere a milioane de musulmani peste popoarele europene, cu forţa, prin abuz, face parte tot din proiectul de distrugere a naţiunilor europene, nucleele naţionale şi naţionaliste fiind cele care salvează naţiunile şi etniile majoritare.
Pe măsură ce Franța, învinsă total în al doilea război mondial, a fost refăcută de americani a fost dată pe mâini evreieşti şi iată că astăzi poporul francez a fost invadat de milioane de tot felul de negri, galbeni, musulmani etc. al căror loc ar trebui să fie în ţările lor, nu în Europa. Desigur situaţia aceasta este şi un revers al unei medalii vechi: şase dintre statele vest europene au stăpânit imperii coloniale care acopereau cea mai mare parte din Globul pământesc.
Sute de ani, colonialiştii europeni au jefuit coloniile, lăsându-le sărace şi înapoiate, cu mici elite slugarnice şi profitoare, cu ajutorul cărora au perpetuat transferul de prosperitate spre Europa. De aici sunt şi decalajele. Unii au muncit să-şi asigure cele necesare, iar alţii au jefuit coloniile. Acum, aceştia, într-adevăr ar avea obligaţia morală să-i primească la ei pe cetăţenii fostelor colonii pe care le-au jefuit şi sărăcit.
Revenind la întrebarea dumneavoastră, eu sunt de acord cu Donald Trump care a spus că britanicii „şi-au luat țara înapoi”. Cred că în viitor acest proces de destrămare a U.E. va continua şi vor ieşi şi alte ţări din Uniune. Problema recunoaşterii largi a eşecului proiectului U.E. este doar o chestiune de timp.
Din păcate, deocamdată nu văd decât mesaje unidirecţionale la diriguitorii politici ai României şi la propagandiştii regimului de la Bruxelles din România. Cea mai arogantă şi evident nedemocratică, care arată adevărata față a lui Mugur Isărescu este declaraţia B.N.R. care îşi exprimă speranţa că Parlamentul Marii Britanii va ignora referendumul!
Din punct de vedere politic, din perspectiva acestui regim politic, declaraţia ar trebui să atragă destituirea imediată a lui Isărescu ca duşman al democraţiei.
Cum să ignori voinţa unui popor? În fine, eu vorbesc teoretic, pentru că, practic, voinţa poporului român este manipulată şi ignorată permanent, ceea ce Isărescu şi ştie şi face.
Printre rânduri şi din informaţiile mele, constat că există o preocupare ca România să fie menţinută în chingile care o fixează la cheremul corporaţiilor internaţionale care îi sug resursele naturale şi umane, o menţin în sărăcie, exportă ilegal profitul, plătesc statului român un minim de taxe şi impozite şi obţin facilitaţi maxime de la administraţia României.
M.A.M.: Cum vedeţi dumneavoastră ieşirea Marii Britanii din U.E. din perspectiva României?
C.L.: Nu cred că România va fi afectată în bine sau în rău de ieşirea Marii Britanii din U.E. Cât despre cetăţenii români de acolo, nici ei nu vor fi afectaţi. Ei sunt fie specialişti de valoare, fie muncitori care se vând ieftin. O forţă de muncă calificată şi ieftină vrea oricine. La aşa ceva nu renunţă nimeni.
Copii români minunaţi au plecat în Anglia. Nu se vor mai întoarce.
Este o pierdere genetică colosală! Pleacă valorile şi tinerii capabili şi rămân să procreeze mediocrii şi slabii. Aceasta este cea mai mare problemă a etniei române pe care opinia publică, mereu neatentă, nu o percepe la adevărata ei valoare. Ar fi bine ca mulţi dintre tinerii de etnie română care se află în Marea Britanie, rămaşi fără burse de la guvernul britanic, să se întoarcă în România. Cred că este nevoie de urgență să se ia măsuri, chiar împotriva voinţei Comisiei Europene, în favoarea încurajării cu măsuri importante a revenirii românilor de valoare în România, fie ei muncitori sau intelectuali.
Dar guvernanţii de la Bucureşti, aserviţi străinilor, poartă grija românilor plecaţi în lumea largă şi îi neglijează grav pe cei rămaşi în țară, determinând continuarea exodului, sau încurajându-l direct, cum a făcut Băsescu care le-a spus să plece. Cât despre ţiganii cerşetori şi infractori, pe aceia, posibil şi probabil, ni-i vor trimite nouă înapoi, ne vor certa pentru ei, cerându-ne să îi integrăm, cum a făcut Sarkozy când trimitea la Bucureşti avioane întregi pline numai cu ţigani. Ulterior, mulţi dintre ei s-au întors în Franța unde spuneau că „sărăcia-i mai bogată”.
Pe de altă parte, România are alte probleme. Ea trebuie să aibă proiecte alternative de multiple feluri şi nu prea are cine să le facă. Consilierii români şi străini de la Cotroceni, SRI, SIE şi de la guvern sunt aserviţi unor forţe străine.
România trebuie să se elibereze de stăpânirea străină şi să ajungă să ia cea mai mare parte din decizii singură, în conformitate cu propriile interese. Are modele foarte bune, în primul rând vecinele noastre, Ungaria şi Polonia, state-model în ceea ce priveşte promovarea intereselor naţionale.
Dar, desigur, minoritarii care conduc la Bucureşti nu vor face treaba aceasta. Deci, ne rămâne să aşteptăm sau să acţionăm pentru vremuri mai bune, când românii vor decide ei, nu minoritarii sau români jidoviți.
M.A.M.: Domnule profesor, vă mulţumesc pentru amabilitatea cu care mi-aţi răspuns şi sper ca prin acest prim interviu să deschidem calea pentru dialoguri periodice, cu subiecte cât mai interesante pentru cititorii noștri.
A consemnat Marius Albin MARINESCU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu