PRIVIND ÎNAPOI CU MÂNIE
MOTTO :" fără libertate,
nici pâinea nu e pâine"
Frederico Garcia Lorca
POEMUL 1
oamenii deveniseră
numere
ca nişte soldaţi
pe-o tablă
de sah
mutaţi
de-o mână
nevăzută
dinspre un război
cât se poate
de rece
spre ultimul
ce-ar fi fost
incandescent
pentru toţi...
conducătorii
vorbeau o limbă
de lemn
încercând
să pună-n
gura oamenilor
şi cailor
neîmblânziţi
zăbale de lemn..
gândurile...
gândurile
la rândul lor
deveniseră
lung şir
de numere
iraţionale
până când
capetele
ce le purtau
au devenit
numere iraţionale
mai tari
decât
dogmele
învăţate....
locuinţele
sub formă
de blocuri
căpătaseră
numere
fiind
mai uniforme
decât aspectul
oamenilor
ce le-au gândit
şi chiar mai uniforme
decât însăşi
uniformele...
străzile, şoselele
la rândul lor
au fost construite
numerotate
înseriate
metodic iraţional
precum armele
trebuind
să fie neaparat
total paralele
cu libertatea
ca nici prin
geometria
neeuclidiană
să nu se poată
întâlni oamenii
ce se târau pe ele
mânaţi
spre fericirea
ce le-a adus
nefericire la toţi..
ce-i mai tragic
e faptul
că toate acestea
s-au întâmplat
în numele dreptăţii
egalităţii
şi mai ales
în numele
libertăţii omului
de-a încerca
să fie mai OM
POEMUL 2
înainte de 89
cetăţenii
acestei ţări
nu locuiau
în case
ci-ntr-un fel
de numere
nişte ciudate
paturi ale lui
Procust
ce-aveau menirea
să mărească
sau scurteze
lungimea
nimicului
la care erau
reduşi
CUGETARE
Multe din poeziile lui Mihai Eminescu, prin forma şi fondul lor, reflectă-n plan lyric acea structură spirituală specifică poporului român. De aceea, atât timp cât pe această planetă vor exista 2 români care vorbesc şi scriu între ei româneşte, va exista şi EMINESCU .
ioan hada
p.s. deşi iisus hristos a spus că nimeni nu e profet în ţara lui eu sunt ferm convins că această poezie va ajunge în cartea de română ca o mărturie cruntă,aproape filozofică, a vremurilor ce le-am trăit înainte de 89
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu