„Aşii Cuvântului” şi responsabilitatea în faţa versului

                                       

                                         

   de Ioan Romeo ROŞIIANU

Într-o lume plină de vanităţi rănite şi de orgolii nemăsurate, a te apuca să împlineşti o antologie literară ce se vrea a fi şi o anumită formă de clasificare şi stratificare în lumea versurilor poate fi un demers sinucigaş.
Realizarea unei astfel de lucrări va împărţi lumea în două mari tabere... inegale.

Cei 55 de poeţi asupra cărora m-am oprit sunt cât se poate de reprezentativi pentru zonele din care provin, oameni cu nume şi renume, personaje cunoscute şi impuse în peisajul cotidian şi contemporan al literaturii române.

De ce (numai) 55 de poeţi?
Pentru că ideea de a face din lectorul acestei antologii un adevărat complice în acest demers editorial a fost mai puternică decât tentaţia de a fi şi mai generos.
Astfel, numărul 55 se poate combina simplu, numai în două feluri: 50 + 5, sau 5 + 50.
Pentru un lector cartea va cuprinde 50 de poeţi şi va avea convingerea că 5 poeţi nu ar fi avut ce căuta acolo, pentru altul socoteala va putea fi invers.
Şi într-un caz şi în celălalt lectorul va avea dreptate.
Cu siguranţă cei incluşi în antologie se vor simţi confortabil, fapt altfel firesc ţinând cont de via lor prezenţă pe tărâmul poeziei, de zbaterile lor, de implicarea lor.
Cu siguranţă cei necuprinşi vor dezvolta orgolii, supărări.
De aici şi până la anatemizarea antologatorului nu mai este decât un singur pas.
Cu siguranţă cei care vor ajunge să ţină-n mână această lucrare vor emite păreri, cu siguranţă vor crede că în locul celor care nu ar fi trebuit fi incluşi ar fi trebuit fi cuprinşi alţii, fiecare având propria listă.
Să facă bine să se apuce să întocmească ei o altfel de antologie, pornind de la acele criterii proprii!
Literatura română şi cei ce vor fi incluşi – am convingerea că grosul acelei/acelor antologii va fi dat TOT de cei cuprinşi de mine aici! – vor avea numai de câştigat.
Şi, ca şi în cazul de faţă, vor avea de câştigat şi cei neincluşi, cei lăsaţi pe dinafară de antologator.
Unii dintre ei vor strânge din dinţi şi se vor mobiliza, vor face eforturi mai mari şi mai fireşti pentru a se evidenţia, alţii vor abdica, se vor victimiza şi vor da cu pietre.
EU am selectat numele adunate-ntre coperţi NUMAI din rândul celor care au publicat în aceşti doi ani trecuţi deja de la apariţia revistei „eCreator”.
De aceea, nu îmi pasă de comentariile cu care vor veni lectorii acestei cărţi!
Ea întregeşte un concept editorial, după ce prin antologia „Prietenii poetice” - apărută în luna februarie a acestui an – am pus la Cina de Taină voci poetice consacrate, bărbaţi şi femei, împreună cu debutanţi, de asemenea, fete şi băieţi.
A urmat de Ziua Femeii antologia „Damele metaforei”, în care am inclus numai poete românce, tot 55, din care 15 din străinătate, logic, tot din rândul celor care-au publicat de-a lungul timpului în revista „eCreator”.
Acum, o dată cu apariţia acestei antologii – nu am editat-o înaintea celei cu fetele pentru a evita acuzele de misoginism! – conceptul „eCreator” se va îndrepta spre alte zări, dorinţa de a cuprinde şi de a reperezenta cât mai bine cu putinţă pulsaţia literară românească la un moment dat.
Ştiu că totul este perfectibil, însă aceasta este viziunea noastră, una în care cred cu tărie, una care trage tuşe groase şi sigure în acest spaţiu elitist, al celor care au responsabilitatea cuvântului în vers, responsabilitatea versului în poem şi a poemelor în carte.

Preluare http://ecreator.ro/editorial/4972-asii-cuvantului-si-responsabilitatea-in-fata-versului.html