vineri, 28 iulie 2017

Moment poetic cu Nicolae Bogdan GROZA

Doar amintirile rămân...
Uneori nici nu-ți dai seama când vine bătrânețea peste tine
Numai o vezi că s-a insinuat mai întâi în părul tău,
Apoi în oase, în ticuri, în insomni disparate, 
Și încet, încet, îți cuprinde inima, respirația, sângele,
dorul...
Și porți o haină cenușie peste lumea ta
Îmbătrânind odată cu umbra...
Devenim mai mărunți în imensitatea zilei nesfârșite
Mai len
ți cu un pas decât asfințitul
Și mai imponderali în trecerea printr-un timp
Care nu mai este al nostru...
Numai sufletul ne rămâne pururi tânăr
Ne agă
țăm viața de acest diafan suflu divin
Și ne încăpățânăm să credem că mai putem
Că avem puterea de a mai visa
știm cum să ne redeschidem aripile
Și să zburăm...
Dar odată vine sleirea peste noi 
Și ne taie iluziile
Doar amintirile rămân...
Nesinguran
ța gândului singur,
Și cântecele din copilăria noastră


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu