Despre titularizările utopice și alte considerente pestilențiale
Azi, 26 iulie 2017, a avut loc în
fiecare județ al patriei noastre repartizarea profesorilor pe posturile
titularizabile. Ce zi plăcută pentru unii, ce zi neagră pentru alții! Suntem
obișnuiți ca de mulți ani încoace, (în cazul meu trei ani la rând) să mergem la
titularizare și să ne umilim în ședințele publice pentru a ne găsi un amărât de
post titularizabil prin cine știe ce „hotroape” (coclauri) înfundate din
țărișoara noastă dragă, unde și prin ulițele strâmte ale Micului Paris, mai
vezi câini umblând cu covrigi în coadă. Cu siguranță am devenit niște entități
sado-masochiste care în fiecare an pe vremea fânului, zic eu, ingerăm propriul
nostru căcat existențial și luăm poziția ghiocelului în fața soartei care ne
rezervă în orice toamnă numai surprize.
Eu personal am fost felicitat în
fiecare an că am luat „notă de titularizare”, cum s-ar zice, iar simplele
încurajări ale cunoștințelor m-au determinat să trec peste așa-zisa „depresie”
că nu mă voi putea titulariza într-o școală în viitorul apropiat. Nu sunt
posturi și gata, nu sunt eu de vină pentru acest lucru. Mă voi duce în toamnă
la suplinirea pentru necalificați și căzuți și poate-poate prin cine știe ce
instanță divină voi prinde un post de învățător suplinitor necalificat, într-un
cartier mărginaș al orașului sau vreun sat din apropiere, chiar dacă am
terminat două facultăți și două masterate făcute la zi. Mi-am dat seama că acest lucru nu interesează
pe nimeni, și nici nu cred că va interesa pe cineva vreodată.
Dar nu numai rudele, prietenii,
vecinii și cunoștințele, ci și marii noștri politicieni „tambour d'instruction”,
vorba Chiriței, m-au felicitat pentru bunul rezultat obținut la titularizare -
un amărât de 8,50, dă-l încolo - cu care mă puteam titulariza și acum trei ani. De pildă, madame deputat Raluca
Turcan de la partidul PNL, o moldoveancă get-beget din Sibiu, ne-a felicitat în
masă pe toți profesorii care au luat note peste 7 la examenul de titularizare,
dorindu-le și celor care au luat note între 5 și 7 mai multă pregătire în
activitatea lor didactică.
Și eu o felicit pe dânsa că s-a
gândit la noi și că nu ne-a uitat niciodată, nici măcar în aceste momente de
restriște prin care trece România după pierderea unor valori de talie mondială
cum sunt Denisa Manelista și Augustin Buzura. Pe această cale scripturală le
transmit tuturor celor de la Minister, inclusiv domnului ministru al educației
că vrem posturi titularizabile, fără pensionari care își prelungesc activitatea
la catedră până la moarte (niciodată n-am vrut să spun asta, scuzați-mi
slobozenia gurii) și fără profesori care au o catedră colosală de 25 de ore.
Apoi, dacă pensionarii sunt atât de vioi și încă se mai descurcă cu educarea
pruncilor românilor, ar fi totuși necesar un minim examen de testare a
cunoștințelor, măcar la nivelul unor necalificați ca mine cu două facultăți și
două masterate finalizate și încă o facultate și un masterat în plin proces de
desfășurare, căci mă îndoiesc în privința punctajelor obținute pe la diversele
concursuri organizate între școli unde pentru orice activitate (de exemplu de
adunat frunze sau de tăiat morcovi) se dă o diplomă, o hârtie sau orice altă
„țâdulă”. În curând, scuzați-mi expresia, dacă vom merge la budă vom primi și diplomă
ștampilată de Ministerul Educației că am făcut cine știe ce minune naturală în
formă de piramidă hexagonală regulată.
Dar, dacă stau bine să mă gândesc,
având în vedere că și eu sunt un cetățean al României și am dreptul la
libertate, așa cum are și Floricica Dansatoarea, îmi doresc ca toți
parlamentarii sau alte specii de politicieni să facă cel puțin două facultăți
și două masterate, și să aibă un salariu maxim de 1300 de lei pe lună (în mână)
pentru tot supliciul pe care îl depun zilnic dormitând cu curul cel lat pe
scaunele din parlament sau din alte încăperi obscure. Sper ca acest mesaj să-l
citească președintele Senatului, Călin Popescu-Tăriceanu, care este foarte
nemulțumit de profesori fiindcă lucrează numai patru ore pe zi și au vacanță
patru luni pe an. De asemenea, îmi doresc ca oricine dorește să mai ajungă președinte,
ministru, parlamentar, senator, deputat sau altă funcție politică să dea un fel
de titularizare după ce sunt votați de norod sau de prostime. Atunci o să spun
și eu fericit, savurând un știulete mare de cucuruz unguresc, că la noi în
România nu s-au făcut: „Sper să picați titularizarea cu toții!” În cazul în
care veți lua această utopică titularizare, să știți că dacă nu veți face ce
trebuie pentru țară, există riscul să vă pierdeți postul și scaunul moale, așa
cum și profesorii își pierd postul titular în cazul în care nu își iau examenul
de definitivat în timpul celor 5 ani alocați acestui lucru Dar, dacă bine îmi
amintesc și oricum e vizibil, voi oricum ați stat și peste 26 de ani într-un
scaun în Parlament prinzând parcă rădăcini și nu vi l-ați pierdut, de ce ar
trebui și noi să ne luăm definitivatul în cinci ani? Să-mi explicați voi asta!
Avem timp vreo 40 de ani să ni-l luăm!
Sper ca umilul meu mesaj ajungă cât
de departe posibil - la Parlament, la Minister, la NASA, la inspectorat, în Burkina
Faso și în alte locații insalubre și infecte - nu că s-ar schimba ceva în
România noastră că vorba ceea: „Din asfalt nu faci grădină, nici din curvă
gospodină!”
În încheiere, cred că în următorii
ani mă voi titulariza pe Lună, Marte sau planetă altă planetă îndepărtată din
Calea Lactee.
Dacă v-a plăcut mesajul meu către
guvernanți sau către cei pe care i-am amintit fugitiv în acest articol dați
LIKE și SHARE! Nu vreau să mă fac vedetă, căci oricum sunt destul de cunoscut
în lumea literară unde nu sunt atâtea uscături, hâlbe și spurcășaguri.
HOTCA MARIAN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu