Postdecembrismu-n România
a pus pe roate mârlănia!
(Postpamflet)
Răuvoitorii
(sic!) susțin, și unii chiar iau de bună, cum că în peste 27 de ani de
postdecembrism curat murdar și
total anapoda, România a împletit într-un mod profund original politica bătutei
pe loc cu „eficiența”
mersului ca racul. Dar eu spun că lucrurile pe la noi sunt mult mai nuanțate (doar suntem la porțile Orientului, unde orice este cu putință pentru neoameni și ai lor!), așa că depinde din care unghi le privim, respectiv ne uităm
la ele, fără ca – voit au ba – să le vedem cum sunt de fapt în realitate. Da,
căci potrivit axiomei că nu există orb mai mare ca acela care nu vrea să vadă
(mă rog, axioma face referire la surzi, dar tot un drac este cu lighioanele
astea sănătoase tun la trup), privitul de sus în jos diferă atât de substanțial de opusul său, încât a devenit o regulă în politica
dâmbovițeană ca dreapta să nu știe ce face stânga și viceversa, potrivit principiului demonocratic că societatea sigur va rămâne cu gaibaracele-n sus
atunci când se va lua de la săraci pentru a li se da cu sacul tâlharilor
putrezi de bogați (vezi
noua lege a veniturilor ultranesimțite) și
atâta timp cât privitul politico-ideologic de la stânga la dreapta se va
deosebi net, iar prin aceasta dezastruos pentru nație, de acela în sens invers...
Vasăzică,
România postdecembristă își
dezvăluie tristețea și durerea lăuntrică doar acelora care o privesc și o analizează dintr-o perspectivă paradoxal-oximoronică:
cu întreaga economie națională
(industrie, agricultură, transporturi, cercetare) pusă pe butuci și cu actualele învârteli din banul public ale ciocoilor
politizați; cu bogății ale solului și subsolului ce plasează România în fruntea țărilor europene și cu un nivel general de viață care o așază la coada acestora; cu erudiți plătiți
mizerabil și cu mizerabili plătiți regește;
cu socialiști la guvernare și declaju-ntre venituri tot mai mare; în sfârșit, dar nu în ultimul rând, cu politețea-n liberă cădere și mârlănia la putere.
Doar
câteva cuvinte despre moda noțiunilor
construite cu „post” (în prezentul text, „postdecembrism” și „postpamflet”). Că dacă-i bal, apoi bal să fie! Asta
deoarece în ultima vreme se vorbește tot mai insistent de postmodernism, postcreștinism și
postumanism. Adică, dacă prin postmodernism înțelegem supergăselnița omului atât de modern, plictisit și găunos, încât, ca divertisment, acesta își permite la propriu să se facă frate cu dracul și așa să
rămână, atunci se subînțelege că
într-un atare climat certat cu morala și tradițiile,
postcreștinismul (în curând Marea
Britanie va fi primul stat integral decreștinat) și
postumanismul (bestia rezultată prin robotizare și progresivă dezumanizare) constituie înspăimântătorul
sistem referențial al unei globale
stricăciuni umane.
Sighetu
Marmației,
George PETROVAI
16 aug. 2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu