Reporter: - Domule
Rocneanu, în interviul trecut ați menționat că ați publicat 49 de cărți în 25 de ani. Aceste volume au
o singură temă, sau atacați mai multe probleme?!
T.G.: - O să încep cu ultima realizare, care este matrița revistei
Sriitorilor Români, Filiala Maramureș „FREAMĂT”, la care în afară de
formatul ei, de tehnoredactare, asigur și partea de fotografii. Revista
a ajuns la numărul 5, a împlinit un an și sperăm că va împlini mai mulți, revista
este a Filialei și se preocupă numai de partea literară a cenaclului.
O
altă temă a cărților este urmărirea mișcării cultural umoristice a
clubului „Spinul” care a ajuns la nouă volume, scrise din prima zi de înfințare, anul
acesta clubul „Spinul” a împlinit 15 ani și pe acelaș temă a
Cenaclului Filialei Maramureș al Ligii Scriitorilor români la care băimărenii au 5 ani
de la afiliere, am tipărit trei volume în care se urmărește activitatea
Filialei, a membrilor săi și evoluția lor.
Reporter: - Domule Rocneanu, ați scris „Minerii Ardealului”, într-un timp neprielnic,
cunoscând că pe atunci au fost cele trei "Mineriade" .
T.G. - Este
adevărat. Dar ele nu au fost scrise pentru ridicarea prestigiului minerilor,
care au participat la mineriade, cu toate că cărțile conțin date și fapte
nepartinice, puterea de atunci a ținut să-și arate forța și au reușit, dar lumea știe că aceste
mișcări antistatale nu au avut participanți din
Maramureș. Mai mult, cărțile se ocupă de viața din cele 11
localitățile minerești din țară, care au luat ființă prin acest meșteșug.
A
citi aceste cărți, desigur că și timpul dar și oamenii,
le-au privit cu suspiciune. Ce poți învăța de la niște mineri ?!
Am
avut șansa că pe niște intelectuali chiar i-au interesat această chestiune și poate mai ales cum cineva care a lucrat în mină a putut
scrie despre niște oameni, care pentru cei de "afară" sunt total
necunoscuți.
Aceste întrebări m-au frământat și pe mine ani de zile, să le scriu sau să nu le scriu.
După tipărire am fost oprit și interogat de anumite persoane, destăinuindu-mi-se: „Așa l-am
cunoscut pe tata” –dr. Gabriela Medan; „Acum știu cum a murit fratele meu” -
Voichița R.; Iar o profesoară pe care nu o cunoșteam, m-a
acuzat că i -am scris viața ei !Am mai scris 47 de pagini despre lucruri de dinaintea
nașteri mele, care s-au dovedit adevărate " Eu doar am ținut
pixul" Cineva a dictat scriitura...
Trăind toate
acestea, acum când lucram la lumina zilei și având aceste ancore din viață, care au
fost prinse în scriitură mi-am dat seama că oamenii au viața împărțită în trei
timpuri. Pentru profesie lucrează 8 ore, pentru refaceste 8 ore și celalalte 8
ore este de fapt viața fiecăruia, e timpul vieții noastre ,care în funcție de cum îl
chivernisim ne detașează sau ne apropie de semeni noștri. Acesta
este timpul ( viața) care ne slăvesc în ochii aproapelui, le lăsăm amintiri
sau devenim nimicuri. S-ar putea ca aceste minute din timpul vieți noastre să
le putem dărui aproapelui din tot sufletul, acum în preajma Nașterii
Domnului.
Reporter: - Vă
mulţumesc pentru timpul acordat şi pentru sinceritatea răspunsurilor
dumneavoastră!
Gelu Dragoş
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu