Eu:
Chiar există așa ceva?!
El: Nostimă mirare întrebătoare. Adică
îmi pui la îndoială existența,
cu toate că am acceptat să-ți
răspund la toate întrebările, oricât ar fi ele de năstrușnice. Ai merita să-ți întorc spatele și să-l dau dracului de interviu. Dar n-o voi face, nu din
respect față de tine (mă rog, ce
respect pot să am față de
pestrița tagmă a jurnaliștilor?), ci pentru că sunt curios până unde vei merge cu
nerozia neîncrederii.
Eu: Scuze pentru gafă! De fapt,
cartezianismul nu-și trage
seva din omniprezenta îndoială umană? Așa că te rog să te prezinți...
El: Văleu, ce de banalități și clișee! Dar de unde originalitate, când Martin Heidegger susține că l-a citit pe Aristotel în original și că a rămas surprins de mulțimea truismelor pe care acesta, unul dintre cei mai mari
gânditori ai Antichității, le înșiră la tot pasul. Prin urmare, dacă în afirmația voit paradoxală a lui Petre Țuțea renunțăm la partea cu idioții, atunci rămâne că numai Dumnezeu este original în
sensul deplin al cuvântului...
Revenind
la oile noastre, fac cunoscut celor interesați că eu am fost zămislit chiar de instinctul de turmă al
omului preistoric și am
avansat de la faza matriarhalo-patriarhală la tiranie, plutocrație și democrație, cele trei forme fundamentale ale cârmuirii și organizării sociale.
Eu: Vasăzică, Statul paralel este mereu
și pretutindeni prezent,
atât în perioadele de acalmie sau de pretinsă stabilitate politico-economică,
cât și în cele de frământări
sociale.
El: Da, căci eu sunt aidoma feței nevăzute de pe Pământ a Lunii, respectiv aidoma feței întoarse a zeului Ianus: în perioadele de stabilitate
le zâmbesc cârmuitorilor în oglinda nesigură a prezentului, iar în cele de
instabilitate le fac cu ochiul cârmuiților în oglinda cețoasă a viitorului.
Eu: Întrucât alde Dragnea și Tăriceanu acuză Statul paralel de uriașele neîmpliniri (pentru cei mulți) în primul lor an de guvernare, se cheamă că ori nu
cunosc această ecuație secretă
a puterii statale, ori că o ignoră.
El: Dacă n-o cunosc e grav, iar dacă o
ignoră este de-a binelea dramatic pentru țară. Lucru, de altminteri, cu prisosință demonstrat de toată această penibilă tevatură privind
noile legi strâmbe ale justiției,
prin care toți ăștia urmăresc să împuște doi iepuri dintr-un foc: pe mine să mă acapareze, iar
lor să-și salveze pieile tăbăcite
cu necinste și minciună. Dar eu,
Statul paralel sau eterna alternativă la politica în derulare, îndeosebi la cea
falimentară pentru o nație, nu pot
fi constrâns de vrerea grăbită a unor nelegiuți cu ștaif,
ci numai convins de justețea
faptelor și intențiilor, precum cele ale maselor trișate, întru colaborare.
Așa că urmează inevitabila mătrășire a acelora care nu se jenează să peroreze că toate
animalele din ferma orwelliană sunt egale între ele, deși ei acționează
potrivit convingerii intime că unele sunt mai egale ca altele...
Sighetu Marmației,
George PETROVAI
29 dec. 2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu