„Dle G. Liiceanu,
O parte din mirare provine din știința caracterului
dvs. iritabil și revanșard care nu scontam totuși că se va zbîrli atît de rău la o carte ce
reprezintă, la urma urmei, o opinie și
o invitație tacită la dialog. Pot plasa
între beteșugurile unui gînditor de
talia dvs. această acreală punitivă aplicată tuturor celor care nu se potrivesc
colecției personale de calapoade; îmi
vine greu, în schimb, să pricep cum coexistă în același spirit lumina unui maestru care predă neamului neștiutor lecții
de morală cît e ziulica de mare, cu întunericul din mintea unui cenzor
vigilent. Pentru că, dle Liiceanu, cenzură este și
nu altceva să barezi circulația liberă
a cărților.
Asta făceau comuniștii,
ca să nu sap mai adînc. Imediat ce scăpa prin librării vreo carte „cu
probleme”, Mihai Dulea și echipa sa de
cenzori o scoteau de pe piață, ca nu
cumva să supere pe cineva de sus, de la Partid. Acum, dle Liiceanu, Partidul și cenzura sunteți, sudați în cuget,
doar dvs. Ați trîntit ușa în nas unei cărți, e drept, deloc blajină cu un președinte autocrat și cu
intelighenția de lux a acestuia: o carte,
însă, doldora de citate, de documente și
de judecăți blamabile, eventual, cu
aceleași arme.
Proțăpindu-vă în
capătul uliței și trimițîndu-i acasă pe
trecătorii aflați pe lista dvs. de
proscriși, vă puneți în situația
dezonorantă a unui moralist trișor. Nu
consonați în chip natural, dle
Liiceanu, cu democrația, dimpotrivă, o
detestați și ați molestat-o cu
consecvență. Tocmai a apărut o carte
unde se scrie și despre aversiunea unei
părți consistente a elitelor românești față
de gîndirea democrat-liberală occidentală. Procedați la un gest de culturnic comunist reabilitînd prin librăriile
aflate în stăpînirea dvs. spiritul acelor „pagini cenzurate, pagini exilate”
scoase la lumină, spre disperarea aparatcicilor comuniști, de Virgil Ierunca.”
Alte amănunte, aici.
Autor: Radu Calin Cristea
Sursa: Radu Călin Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu