Câte gânduri mă frământă,
Seara când mă pun pe pat,
Mă gândesc la a mea mândră,
Dacă și ea s-a culcat.
Eu oricum nu pot dormi,
De un junghi de la picior,
Dar și de dorul mândruții,
Care șade în pridvor.
Privește cerul cu stele,
Și luceafărul de seară,
Cum îi place mândri mele,
Când are foc la inimioară.
Amândoi gânduri avem,
După ce s-a înserat,
Și dacă nu ne vedem,
Telepatic, ne-am îmbrățișat.
Pleoapele ușor se lasă,
Peste ochi și mă gândesc
Sting lampa ce e pe masă,
Căci de-acum îmbătrânesc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu